Biblia/Vechiul Testament/Iezechiel/Capitolul 11

←←Capitolul 10 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Iezechiel, Capitolul 11)
Capitolul 12→→


  1. Atunci m-a ridicat Duhul și m-a dus la poarta de răsărit a templului Domnului, care este spre răsărit. Și iată în poartă, la intrare, erau douăzeci și cinci de oameni și în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.
  2. Și mi-a zis Domnul: "Fiul omului, iată oamenii care gândesc nelegiuirea și care dau sfaturi rele în cetatea aceasta,
  3. Zicând: "Încă n-a venit vremea să ne zidim case; cetatea este cazanul, iar noi carnea".
  4. De aceea proorocește, fiul omului, proorocește împotriva lor!"
  5. Atunci S-a pogorât peste mine Duhul Domnului și mi-a zis: "Spune: Așa grăiește Domnul: Casa lui Israel, cele ce ziceți voi și cele ce vă vin în minte le știu.
  6. Mulți ați ucis voi în cetatea aceasta și ați umplut ulițele ei de trupuri.
  7. De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Ucișii pe care i-ați îngropat în ea sunt carnea, iar ea e căldarea. Pe voi însă vă voi scoate din ea.
  8. Voi vă temeți de sabie, și sabie voi aduce asupra voastră, zice Domnul Dumnezeu.
  9. Vă voi scoate din ea, vă voi da pe mâna străinilor și vă voi judeca.
  10. De sabie veți cădea; la hotarele lui Israel vă voi judeca, și veți cunoaște că Eu sunt Domnul.
  11. Cetatea aceasta nu va fi pentru voi cazan, nici voi nu veți fi pentru ea carne; la hotarele lui Israel vă voi judeca.
  12. Și veți cunoaște că Eu sunt Domnul, că nu v-ați purtat după poruncile Mele, nici legile Mele nu le-ați împlinit, ci v-aii purtat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară".
  13. Pe când prooroceam eu, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Atunci eu am căzut cu fața la pământ și am strigat cu glas mare, zicând: "O, Doamne Dumnezeule, oare voiești să pierzi ce a mai rămas lui Israel?"
  14. Atunci a fost către mine cuvântul Domnului și mi-a zis:
  15. "Fiul omului, aceștia sunt frații tăi, frații tăi de un sânge cu tine, și toată casa lui Israel, cărora locuitorii Ierusalimului le zic: "Depărtați-vă de Domnul! Țara asta nouă ni s-a dat de moștenire".
  16. La aceasta să zici: Așa zice Domnul Dumnezeu: Deși i-am depărtat printre popoare și deși i-am risipit prin țări, totuși voi fi pentru ei un locaș sfânt în acele țări unde îi voi risipi.
  17. După aceea zi: Așa grăiește Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna de prin popoare și vă voi întoarce de prin țările unde sunteți risipiți și vă voi da pământul lui Israel.
  18. Atunci vor veni acolo și vor depărta din el toate urâciunile și toți idolii.
  19. Și le voi da aceeași inimă și duh nou voi pune în ei; voi scoate din trupul lor inima cea de piatră și le voi da inimă de carne,
  20. Ca să urmeze poruncile Mele și legile să le păzească și să le împlinească; vor fi poporul Meu, iar Eu le voi fi Dumnezeu.
  21. Celor a căror inimă este legată de idolii lor și de urâciunile lor le voi cere socoteală de purtarea lor", zice Domnul Dumnezeu.
  22. Atunci heruvimii și-au întins aripile și roțile erau lângă ei, iar slava Dumnezeului lui Israel, sus, deasupra lor.
  23. Apoi slava Domnului s-a ridicat din mijlocul cetății și a stat deasupra muntelui, care se află spre răsărit de cetate.
  24. Atunci iar m-a luat Duhul și m-a dus în Caldeea, la cei robiți, cuprins de vedeniile ce le aveam prin Duhul lui Dumnezeu. Și vedenia pe care o văzusem s-a depărtat de la mine.
  25. Și am spus celor ce au fost duși în robie toate cuvintele Domnului pe care mi le descoperise El.


▲ Începutul paginii.