Biblia/Vechiul Testament/Ieremia/Capitolul 8
- "În vremea aceea, zice Domnul, oasele regilor lui Iuda și oasele căpeteniilor lui, oasele preoților și proorocilor și oasele locuitorilor Ierusalimului vor fi aruncate din mormintele lor,
- Și vor fi aruncate înaintea soarelui și a lunii și înaintea întregii oștiri cerești, pe care ei le-au iubit și cărora au slujit și pe urma cărora au umblat, pe care le-au căutat și cărora s-au închinat. Nimeni nu le va aduna, nici le va îngropa, ci vor zăcea ca gunoiul pe pământ.
- Și toți ceilalți care vor rămâne din acest neam rău vor dori moartea în locul vieții, în toate locurile, pe unde îi voi izgoni, zice Domnul.
- Să le mai spui de asemenea: Așa zice Domnul: Oare cei ce cad nu se mai scoală, și cei ce rătăcesc drumul nu se mai întorc?
- De ce dar poporul acesta, Ierusalime, stăruie în rătăcire? De ce ține tare la minciună și nu vrea să se întoarcă?
- Privit-am și am ascultat, și iată-i nu spun adevărul, nu se căiesc de necredința lor și nimeni nu zice: "Vai, ce am făcut?" Fiecare se întoarce la calea sa, ca un cal ce se aruncă în bătălie.
- Până și barza își știe vremea sa hotărâtă sub cer; și turturica și rândunica și cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină;
- Iar poporul Meu nu cunoaște hotărârea Domnului. Cum puteți voi să ziceți: "Suntem înțelepți și avem legea Domnului?" Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună.
- S-au făcut de ocară înțelepții, au turbat și s-au prins în curse; iată, au lepădat cuvântul Domnului și atunci unde este înțelepciunea lor?
- De aceea, pe femeile lor le voi da altora și ogoarele lor le voi trece altor stăpânitori, pentru că ei cu toții, de la mic până la mare, se dedau la jaf, și de la prooroc până la preot, toți înșală,
- Și leagă rana fiicei poporului Meu cu nepăsare, zicând: "Pace, pace!" și pace nu este.
- Se rușinează ei, oare, când fac ticăloșii? Nu se rușinează deloc, nici nu roșesc. De aceea vor cădea printre cei ce cad și se vor prăbuși când îi voi pedepsi, zice Domnul.
- Îi voi culege cu totul, zice Domnul, și nu va rămâne nici o bobiță pe viță și nici o smochină în smochin, și va cădea și frunza și, ceea ce le-am dat Eu, se va duce de la ei".
- De ce ședem noi oare? Adunați-vă și haideți în cetățile cele întărite, ca să pierim acolo; că Domnul Dumnezeul nostru ne-a hotărât la pieire și ne dă să bem apă cu fiere, pentru că am greșit înaintea Domnului.
- Așteptăm pace și iată nu este nici un bine; așteptăm timpul vindecării, și iată groaza.
- De la Dan se aude ropotul cailor și de nechezatul puternic al armăsarilor se cutremură tot pământul; iată vin și vor pustii pământul și tot ce este pe el, cetatea și locuitorii ei.
- "Căci iată voi trimite asupra voastră șerpi și scorpii, împotriva cărora nu este descântec, și vă vor mușca, zice Domnul.
- Când Mă voi mângâia Eu de scârba Mea? Mi s-a amărât inima în Mine.
- Iată, aud plânsul fiicei poporului Meu din țară depărtată, zicând: "Oare nu mai este Domnul în Sion? Oare acesta nu mai are asupra sa pe regele său?" - "De ce M-au împins ei oare la mânie cu idolii lor cei străini și de nimic?" - zice Domnul.
- Secerișul a trecut, vara este pe sfârșite și noi tot nu suntem izbăviți:
- De durerea fiicei poporului meu sunt îndurerat, umblu posomorât și groaza m-a cuprins.
- Au doară nu mai este balsam în Galaad? Au doară nu mai este acolo doctor? De ce dar nu se vindecă fiica poporului Meu?
| ▲ Începutul paginii. |