Biblia/Vechiul Testament/Ieremia/Capitolul 4
- De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine și, de vei depărta urâciunile de la fața Mea, nu vei mai rătăci.
- Dacă tu vei jura: "Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată și în dreptate, neamurile se vor binecuvânta și se vor lăuda în El.
- Căci așa zice Domnul către bărbăția lui Iuda și ai Ierusalimului: "Arați-vă ogoare noi și nu mai semănați prin spini!
- Bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, tăiați-vă împrejur pentru Domnul și lepădați învârtoșarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul și să ardă nestinsă din pricina răutății faptelor voastre.
- Spuneți acestea în Iuda și le vestiți în Ierusalim! Grăiți și trâmbițați cu trâmbița prin țară! Strigați tare și ziceți:
- "Adunați-vă și să intrăm în cetatea cea întărită!" Înălțați steagul spre Sion, fugiți și nu vă opriți, că iată aduc de la miazănoapte necaz și nevoie mare!
- Iată, iese leul din desișul său și pierzătorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul său, ca să pustiiască pământul tău; cetățile tale vor fi stricate și fără locuitori.
- De aceea încingeți-vă cu sac, plângeți și vă tânguiți, că iuțimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi.
- În ziua aceea, zice Domnul, va Încremeni inima regelui și inima căpeteniilor; preoții se vor îngrozi și proorocii se vor mira".
- Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta și Ierusalimul, când ai zis: Veți avea pace, și iată sabia a ajuns până la suflet?"
- În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: "Iată vine vânt arzător din munții cei pustii asupra fiicei poporului Meu și vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăți grâul;
- Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta și voi rosti judecata Mea asupra lor.
- Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruțele lui vor fi ca furtuna și caii lui mai iuți decât vulturii". Vai de noi, căci vom fi prăpădiți!
- Ierusalime, spală răul din inima ta, ca să te izbăvești! Până când se vor sălășlui în tine cugete necredincioase?
- Că iată se aude glas de la Dan și vestea pieirii din munții lui Efraim:
- "Spuneți popoarelor și vestiți Ierusalimului că din țară depărtată vin împresurători și scot strigăte împotriva cetăților lui Iuda".
- Ca paznicii câmpului, așa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
- Căile tale și faptele tale, Israele, ți-au pricinuit acestea; din pricina necredincioșii tale fi-a venit acest amar, care a străbătut până la inima ta".
- Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine și nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiței, auzi strigătul de război.
- Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustiește și fără de veste mi s-au stricat corturile și într-o clipeală sălașurile mele.
- Oare mult îmi este dat să văd steagul și să aud sunetul trâmbiței?
- Și toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte și nu Mă cunoaște, sunt copii nepricepuți și n-au înțelegere; sunt pricepuți numai la rele, iar binele nu știu să-l facă.
- Mă uit peste țară și iată este ruinată și pustie;
- Caut la ceruri și iată nu este lumină pe ele; privesc la munți și iată că ei tremură și dealurile toate se clatină.
- Mă uit și iată nu este nici un om și toate păsările cerului au fugit.
- Mă uit și iată Carmelul este o pustietate și toate cetățile lui sunt arse cu foc de la fața Domnului și au pierit de la fața mâniei Lui.
- Că așa a zis Domnul: "Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot.
- Va plânge de aceasta pământul și cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotărât și nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta.
- De strigătele călăreților și ale arcașilor țara întreagă este pusă pe fugă; toți vor fugi în pădurile cele dese și se vor sui pe stânci; toate cetățile vor fi părăsite și nici un locuitor nu va mai fi în acestea.
- Și tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă te-ai găti cu podoabe de aur și ți-ai sulemeni ochii cu dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiții tăi te disprețuiesc și vor numai viața.
- Când aud glas ca de femeie ce naște, aud geamăt ca al uneia ce naște pentru întâia oară: este glasul fiicei Sionului; ea geme și întinde mâna, zicând: "O, vai de mine, mi se istovește sufletul înaintea ucigașilor!"
| ▲ Începutul paginii. |