Biblia/Vechiul Testament/Ieremia/Capitolul 2
- Fost-a cuvântul Domnului către mine și a zis:
- "Mergi și strigă la urechile fiicei Ierusalimului și zi: "Așa grăiește Domnul: Mi-am adus aminte de prietenia cea din tinerețea ta, de iubirea de pe când erai mireasă și mi-ai urmat în pustiu, în pământul cel nesemănat.
- Atunci Israel era sfințenia Domnului și pârga roadelor lui; toți câți mâncau din ea se făceau vinovați și nenorocirea venea asupra lor", zice Domnul.
- Casa lui Iacov și toate semințiile casei lui Israel, ascultați cuvântul Domnului! Așa zice Domnul:
- "Ce nedreptate au găsit în Mine părinții voștri, de s-au depărtat de Mine și s-au dus după deșertăciune și au devenit ei înșiși deșertăciune?
- În loc să zică: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pământul Egiptului și ne-a povățuit prin pustiu, prin pământul cel gol și nelocuit, prin pământul cel sec, prin pământul umbrei morții, prin care nimeni nu umblase și unde nu locuia om?
- Eu v-am dus în pământ roditor, ca să vă hrăniți cu roadele lui și cu bunătățile lui; voi însă ați intrat și ați spurcat pământul Meu și moștenirea Mea ați făcut-o urâciune.
- Preoții n-au zis: Unde este Domnul? Învățătorii legii nu M-au cunoscut; păstorii au lepădat credința și proorocii au proorocit în numele lui Baal și s-au dus după cei ce nu-i pot ajuta.
- De aceea la judecată voi grăi împotriva voastră, zice Domnul, și împotriva nepoților voștri voi cere osândă!
- Să vă duceți în insulele Chitim și să vedeți; trimiteți în Chedar și cercetați cu de-amănuntul și aflați:
- Fost-a, oare, acolo ceva de felul acesta? Schimbatu-și-a oare vreun popor dumnezeii săi, deși aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu însă și-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate ajuta.
- Mirați-vă de acestea, ceruri; cutremurați-vă, îngroziți-vă, zice Domnul!
- Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, și și-au săpat fântâni sparte, care nu pot ține apă.
- Au doară rob sau fiu de rob e Israel? Pentru ce dar s-a făcut el pradă?
- Mugit-au asupra lui puii de leu, ridicatu-și-au glasul lor și au făcut pustiu tara lui; cetățile lui sunt fără locuitori.
- Chiar și locuitorii din Nof și cei din Tahpanhes ți-au ras capul, Israele!
- Oare nu ți-ai pricinuit tu singur aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău, când te povățuia?
- Și acum pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă din Nil? Și pentru ce ți-ai luat drumul spre Asiria, ca să bei apă din râul ei?
- Lepădarea ta de credință te va pedepsi și răutatea ta te va mustra. Înțelege și vezi cât e de rău și de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău și de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.
- Că în vechime am sfărâmat jugul tău și am rupt cătușele tale, și tu ai zis: "Nu voi sluji la idoli, și totuși pe tot dealul înalt și sub tot pomul umbros ai făcut desfrânare.
- Eu te-am sădit ca pe o viță de soi, ca pe cea mai curată sămânță; cum dar Mi te-ai prefăcut în ramură sălbatică de viță străină?
- Chiar de te-ai spăla cu silitră și chiar dacă te-ai freca cu leșie, tot pătat ești în nedreptățile tale față de Mine, zice Domnul Dumnezeu.
- Cum poți tu să zici: Nu m-am întinat și n-am umblat după Baal? Privește la purtarea ta din vale și află ce ai făcut tu, cămilă zburdalnică, tu care cutreieri toate drumurile,
- Asină sălbatică, deprinsă în pustiu, care în aprinderea poftei ei, soarbe aerul! Cine o va putea împiedica să-și împlinească pofta? Toți cei ce o caută nu se vor osteni, că în luna ei o vor găsi. Când i s-a zis:
- Întoarce-ți piciorul de la calea strâmbă și gâtul nu-l deprinde a înseta, ea a răspuns: Nu, zadarnic! Căci iubesc dumnezei străini și merg după ei.
- Cum furul când este prins se rușinează, așa se va rușina și casa lui Israel și poporul și regii lui și căpeteniile lui și proorocii lui și preoții lui, căci au zis lemnului:
- "Tu ești tatăl meu!" Și pietrei i-au grăit: "Tu m-ai născut!", și nu și-au întors spre Mine fața, ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: "Scoală și ne izbăvește!"
- Dar unde-ti sunt, Iudo, dumnezeii care ți i-ai făcut? Să se scoale și să te izbăvească la vreme de necaz, dacă pot! Căci câte cetăți ai, atâția sunt și dumnezeii tăi.
- Pentru ce vă certați cu Mine? Toți v-ați purtat cu necredincioșie și ați păcătuit împotriva Mea, zice Domnul.
- În zadar am bătut pe copiii voștri, că n-au primit învățătură; pe proorocii voștri i-a mâncat sabia voastră, ca un leu pierzător, și nu v-ați temut".
- Ascultă, poporule, cuvântul Domnului care zice: "Pustiu am fost Eu oare pentru Israel? Sau țara întunericului am fost? Pentru ce dar poporul Meu zice: Noi înșine ne suntem stăpâni și nu mai venim la Tine?
- Au doară uită fata podoaba sa și mireasa găteala sa? Poporul Meu însă M-a uitat de zile nenumărate.
- Fiica Ierusalimului, cât de iscusită îți ești tu în căile tale ca să cauți iubirea! Ba pentru aceasta și la nelegiuiri ți-ai deprins căile tale,
- Și chiar și în poalele hainei tale se află sângele săracilor nevinovați, pe care nu i-ai prins spărgând zidul, și totuși zici:
- "De vreme ce sunt nevinovată, mânia Lui de bună seamă se va abate de la mine". Pentru că zici: "N-am greșit", de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca.
- De ce atâta grabă ca să-ți schimbi calea? Vei fi rușinată de Egipt, cum ai fost rușinată de Asiria.
- Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap, pentru că a lepădat Domnul pe cei în care tu ți-ai pus nădejdea, pe cei cu care tu nu vei avea izbândă".
| ▲ Începutul paginii. |