Biblia/Vechiul Testament/Ieremia/Capitolul 17
- "Păcatul lui Iuda este scris cu condei de fier, cu vârf de diamant este săpat pe lespedea inimii lor și pe coarnele jertfelnicelor lor.
- Ca de copiii lor își aduc aminte de jertfelnicele lor și de locurile de jertfă de pe sub copacii verzi și de pe vârfurile dealurilor.
- Ierusalime, muntele Meu, câmpul, avuția și toate comorile tale le voi da spre pradă; voi da și locurile tale înalte din toate hotarele tale, pentru păcatele tale.
- Și tu prin tine însuți te vei lipsi de moștenirea ta, pe care ți-am dat-o Eu și te voi da în robie vrăjmașilor tăi, în țara pe care tu n-o știi, pentru că ai aprins focul mâniei Mele și în veci va arde".
- Așa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om și își face sprijin din trup omenesc și a cărui inimă se depărtează de Domnul.
- Acela va fi ca ierburile pustiului și nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor și nelocuit.
- Binecuvântat fie omul care nădăjduiește în Domnul și a cărui nădejde este Domnul,
- Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile pe lângă râu și nu știe când vine arșița; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme și nu încetează a rodi.
- Inima omului este mai vicleană decât orice și foarte stricată! Cine o va cunoaște!
- Eu, Domnul, pătrund inima și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui și după roada faptelor lui.
- Prepelița clocește ouăle pe care nu le-a ouat; așa este și cel ce câștigă avuție nedreaptă, o lasă la jumătatea zilelor sale și la sfârșitul său se va trezi că este un nebun".
- Tronul slavei, înălțat de la început, este locul sfințirii noastre.
- Tu, Doamne, ești nădejdea lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc se vor rușina, că Tu ai zis: "Cei ce se depărtează de Mine vor fi scriși pe pulbere, pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul apei celei vii".
- Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă și voi fi mântuit, căci Tu ești lauda mea!
- Iată acestea-mi zic ei: "Unde este cuvântul Domnului? Să vină!"
- Eu nu te-am îndemnat totuși la mai rău, nici n-am dorit ziua nenorocirii. Tu știi acestea; și ce a ieșit din gura mea e descoperit înaintea feței Tale.
- Nu fi pricină de groază pentru mine, că Tu ești nădejdea mea în ziua strâmtorării.
- Să nu mă rușinez eu, ci să se rușineze apăsătorii mei; ei să tremure, dar să nu tremur eu! Adu asupra lor ziua necazului și zdrobește-i cu zdrobire îndoită.
- Așa mi-a zis Domnul: "Du-te și stai la poarta fiilor poporului, pe care intră regii lui Iuda, și pe care ies ei, și la toate porțile Ierusalimului,
- Și le spune: Regii lui Iuda și tot Iuda și toii locuitorii Ierusalimului, care intrați pe porțile acestea, ascultați cuvântul acesta:
- Așa grăiește Domnul: "Păziți-vă sufletele și nu duceți sarcini în ziua de odihnă, nici le băgați pe porțile Ierusalimului;
- Nu scoateți sarcini din casele voastre în ziua odihnei și nu vă îndeletniciți cu nici un fel de muncă, ci sfințiți ziua odihnei, așa cum am poruncit Eu părinților voștri,
- Care n-au ascultat și nu și-au plecat urechea, ci și-au învârtoșat neascultarea, ca să nu îndeplinească și să nu ia învățătură.
- De Mă veți asculta, zice Domnul, și nu veți aduce sarcini pe porțile acestei cetăți în ziua odihnei; ci veți sfinți ziua odihnei și nu vă veți îndeletnici în acea zi cu nici o muncă,
- Atunci pe porțile acestei cetăți vor intra regi care șed pe scaunul lui David, în alai de care și de cai, ei și căpeteniile oștirii lor, oamenii din Iuda și locuitorii Ierusalimului; și cetatea aceasta în veac va fi locuită.
- Și vor veni din cetățile lui Iuda, din împrejurimile Ierusalimului și din pământul lui Veniamin, din șes, din munți și de la miazăzi, și vor aduce arderi de tot și jertfe, prinoase și tămâie și jertfe de mulțumire în templul Domnului.
- Iar de nu Mă veți asculta ca să sfințiți ziua odihnei și să nu duceți sarcini, când intrați pe porțile Ierusalimului în ziua odihnei, voi aprinde foc la porțile lui și va arde palatele Ierusalimului și nu se va stinge".
| ▲ Începutul paginii. |