Biblia/Vechiul Testament/Ieșirea/Capitolul 8

←←Capitolul 7 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Ieșirea, Capitolul 8)
Capitolul 9→→


  1. Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon și-i zi: Așa grăiește Domnul: Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească.
  2. Iar de nu vei vrea să-l lași, iată Eu voi lovi toate ținuturile tale cu broaște.
  3. Râul va mișuna de broaște și, ieșind, acestea se vor sui în casele tale, în dormitoarele tale, pe paturile tale, în casele slujitorilor tăi și ale poporului tău, în cuptoarele tale și în aluaturile tale;
  4. Pe tine, pe poporul tău și pe toate slugile tale se vor sui broaște.”
  5. Și a mai zis Domnul către Moise: „Spune lui Aaron, fratele tău: întinde toiagul cu mâna ta spre râuri, spre lacuri și spre bălți și fă să iasă broaște în pământul Egiptului!”
  6. Și și-a întins Aaron mâna sa asupra apelor Egiptului și ele au scos broaște; și au ieșit broaște și au acoperit pământul Egiptului.
  7. Dar au făcut asemenea și vrăjitorii Egiptenilor cu vrăjile lor și au scos broaște în pământul Egiptului.
  8. Atunci a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și a zis: „Rugați-vă pentru mine Domnului să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa poporul lui Israel să jertfească Domnului!"
  9. Moise însă a zis către Faraon: „Sorocește-mi însuți când să mă rog pentru tine, pentru slugile tale și pentru poporul tău, ca să piară broaștele de la tine, de la poporul tău și din casele voastre și să rămână numai în râu”,
  10. Iar el a zis: „Mâine”. Zis-a Moise: „Va fi cum ai zis, ca să știi că nu este altul ca Domnul Dumnezeul nostru.
  11. Se vor depărta broaștele de la tine, din casele tale, din țarine, de la slugile tale și de la poporul tău și numai în râu vor rămâne”.
  12. Ieșind deci Moise și Aaron de la Faraon, a strigat Moise către Domnul ca să piară broaștele pe care le trimisese împotriva lui Faraon.
  13. Și a făcut Domnul după cuvântul lui Moise și au murit broaștele de prin case, de prin curți și ds prin țarini;
  14. Și le-au adunat grămezi, grămezi, și s-a împuțit pământul.
  15. Văzând însă că s-a făcut ușurare, Faraon și-a învârtoșat inima și nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
  16. Atunci a zis Domnul către Moise: „Spune lui Aaron: Întinde-ți toiagul tău cu mâna și lovește țărâna pământului și vor fi țânțari pe oameni, pe vite, pe Faraon și în casa lui și pe slugile lui; toată țărâna pământului se va face țânțari în tot pământul Egiptului”.
  17. Și au făcut ei așa: Aaron și-a întins toiagul cu mâna sa și a lovit țărâna pământului și s-au ivit țânțari pe oameni și pe vite. Toată țărâna pământului s-a făcut țânțari în tot pământul Egiptului.
  18. Au încercat atunci și magii cu vrăjile lor să facă țânțari, dar n-au putut. Și au rămas țânțari pe oameni și pe vite.
  19. Și au zis magii către Faraon: „Acesta e degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a învârtoșat și nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
  20. Zis-a Domnul către Moise: „Scoală mâine de dimineață și ieși înaintea lui Faraon în vremea când el are să iasă la apă, iar tu să-i zici: Așa grăiește Domnul: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi slujească în pustie!
  21. Dacă însă nu vei lăsa pe poporul Meu, iată Eu voi trimite asupra ta, asupra slujitorilor tăi, asupra poporului tău și asupra caselor voastre tăuni și se vor umple casele Egiptenilor de tăuni și pământul pe care trăiesc ei.
  22. Și voi osebi în ziua aceea pământul Goșen în care locuiește poporul Meu, că acolo nu vor fi tăuni ca să știi că Eu sunt Domnul, în mijlocul acestei țări.
  23. Voi face deosebire între poporul Meu și poporul tău și chiar mâine va fi semnul acesta pe pământ”.
  24. Și a făcut Domnul așa și a venit mulțime de tăuni în casa lui Faraon, în casele slujitorilor lui și în tot pământul Egiptului, încât s-a pustiit țara de tăuni.
  25. Atunci a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și a zis: „Mergeți și aduceți jertfă Domnului Dumnezeului vostru în țară!”
  26. Moise însă a zis: „Nu este cu putință să se facă așa, pentru că cele ce aducem noi jertfă Domnului Dumnezeului nostru sunt urâciune înaintea Egiptenilor. Și de vom jertfi noi înaintea Egiptenilor cele ce sunt urâciune pentru ei, nu ne vor ucide, oare, cu pietre?
  27. De aceea ne vom duce în pustie cale de trei zile și vom aduce acolo jertfă Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va zice Domnul”.
  28. Zis-a Faraon: „Eu vă voi lăsa să aduceți jertfă Domnului Dumnezeului vostru, în pustie, dar să nu vă duceți departe. Rugați-vă dar Domnului pentru mine!”
  29. Iar Moise a zis: „Iată, cum voi ieși de la tine, mă voi ruga Domnului Dumnezeu și mâine se vor îndepărta tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui, dar Faraon să înceteze a mai înșela, nedând drumul poporului să aducă jertfă Domnului!”
  30. Și ieșind Moise de la Faraon, s-a rugat lui Dumnezeu.
  31. Și a făcut Domnul după cum zisese Moise: a îndepărtat tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui și n-a mai rămas nici unul.
  32. Dar Faraon și-a învârtoșat inima și de data aceasta și n-a lăsat poporul să se ducă.
▲ Începutul paginii.