Biblia/Vechiul Testament/Ieșirea/Capitolul 10

←←Capitolul 9

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Ieșirea, Capitolul 10)

Capitolul 11→→

1. Atunci a grăit iarăși Domnul cu Moise și a zis: „Intră la Faraon, că i-am învârtoșat inima lui și a slugilor lui, ca să arăt între ei pe rând aceste semne ale Mele;
2. Ca să istorisiți în auzul fiilor voștri și al fiilor fiilor voștri câte am făcut în Egipt și semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul, și ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul!”
3. Și a intrat Moise și Aaron la Faraon și i-au zis: „Așa grăiește Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu vei vrea să te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească!
4. Iar de nu vei lăsa pe poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta, voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale;
5. Și vor acoperi ele fața pământului, încât pământul nu se va putea vedea, și vor mânca tot ce a mai rămas la voi, pe pământ, nestricat de grindină; toți pomii ce cresc prin câmpiile voastre;
6. Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale și toate casele în tot pământul Egiptenilor, cum n-au văzut părinții tăi, nici părinții părinților tăi de când trăiesc ei pe pământ și până în ziua de astăzi”. Apoi s-a întors Moise și a ieșit de la Faraon.
7. Atunci dregătorii lui Faraon au zis către acesta: „Oare mult are să ne chinuiască omul acesta? Dă drumul oamenilor acestora, ca să facă slujbă Dumnezeului lor! Sau vrei să vezi Egiptul pierind?”
8. Și ei au întors pe Moise și pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis către ei: „Duceți-vă și faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie să meargă?”
9. Răspuns-a Moise: „Vom merge cu cei tineri și cu cei bătrâni ai noștri, cu fiii noștri, cu fiicele noastre, cu oile noastre și cu boii noștri, căci e sărbătoarea Domnului Dumnezeului nostru”.
10. Faraon însă le-a zis: „Fie așa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata să vă dau drumul. Dar la ce să vă duceți cu copiii? Se vede că aveți gând rău.
11. Nu! Duceți-vă numai bărbații și faceți slujbă Domnului, cum ați cerut!” Și au fost dați afară de la Faraon.
12. Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde-ți mâna ta asupra pământului Egiptului și vor năvăli lăcustele asupra pământului Egiptului și vor mânca toată iarba pământului, toate roadele pomilor și tot ce a rămas nestricat de grindină”.
13. Deci și-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului și a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit toată ziua aceea și toată noaptea și, când s-a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcuste.
14. Și au năvălit ele în tot pământul Egiptului, s-au așezat în toate ținuturile Egiptului mulțime multă; asemenea lăcuste n-au mai fost și nu vor mai fi.
15. Și au acoperit ele toată țara, cât nu se mai vedea pământul; și au mâncat toată iarba pământului și toate roadele pomilor, care nu fuseseră stricate de grindină; și n-a rămas nici un fir de verdeață, nici în arbori, nici în iarba câmpului în tot pământul Egiptului.
16. Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Greșit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru și înaintea voastră!
17. Iertați-mi acum încă o dată greșeala mea și vă rugați Domnului Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul acesta!”
18. Și ieșind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,
19. Și Domnul a stârnit vânt puternic de la apus și acesta a dus lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie și n-a rămas nici o lăcustă în tot pământul Egiptului.
20. Dar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.
21. Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna ta spre cer și se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna”.
22. Și și-a întins Moise mâna sa spre cer și s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului,
23. De nu se vedea om cu om, și nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în locuințele lor.
24. Atunci a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Duceți-vă și faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru, dar să rămână aici vitele voastre mărunte și mari, iar copiii să meargă cu voi”.
25. Moise însă a zis: „Ba nu, ci dă-ne vite pentru jertfele și arderile de tot ce avem să aducem Domnului Dumnezeului nostru.
26. Deci, să meargă cu noi și turmele noastre și să nu rămână nici un picior, căci din ele avem să luăm ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru; dar, până nu vom ajunge acolo, nu știm ce avem să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru”.
27. Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și el n-a vrut să le dea drumul,
28. Ci a zis Faraon către Moise: „Du-te de aici! Dar bagă de seamă să nu te mai arăți în fața mea, căci în ziua când vei vedea fața mea, vei muri”.
29. Răspuns-a Moise: „Cum ai zis, așa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fața ta!”

▲ Începutul paginii.