Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 37
- Iacov a locuit în țara Canaan, unde locuise și Isaac, tatăl său.
- Iată acum și istoria urmașilor lui Iacov: Iosif, fiind de șaptesprezece ani, păștea oile tatălui său împreună cu frații săi. Petrecându-și copilăria cu feciorii Bilhăi și cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său, Iosif aducea lui Israel, tatăl său, vești despre purtările lor rele.
- Și iubea Israel pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneților lui, și-i făcuse haină lungă și aleasă.
- Frații lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți fiii săi, îl urau și nu puteau vorbi cu el prietenos.
- Visând însă Iosif un vis, l-a spus fraților săi,
- Zicându-le: „Ascultați visul ce am visat:
- Parcă legam snopi în țarină și snopul meu parcă s-a sculat și stătea drept, iar snopii voștri s-au strâns roată și s-au închinat snopului meu”.
- Iar frații lui au zis către el: „Nu cumva ai să domnești peste noi? Sau poate ai să ne stăpânești?” Și l-au urât încă și mai mult pentru visul lui și pentru spusele lui.
- Și a mai visat el alt vis și l-a spus tatălui său și fraților săi, zicând: „Iată am mai visat alt vis: soarele și luna și unsprezece stele mi se închinau mie”.
- Și-l povesti tatălui său și fraților săi, iar tatăl său l-a certat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Au doară eu și mama ta și frații tăi vom veni și ne vom închina ție până la pământ?”
- De aceea îl pizmuiau frații lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea în inima lui.
- S-au dus după aceea frații lui să pască oile tatălui lor la Sichem.
- Și Israel a zis către Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sichem. Vino, dar, să te trimit la ei”. Iar el a zis: „Mă duc, tată!”
- Apoi Israel a zis către Iosif: „Du-te și vezi de sunt sănătoși frații tăi și oile și să-mi aduci răspuns!” L-a trimis astfel din valea Hebronului și Iosif s-a dus la Sichem.
- După aceea l-a găsit un om rătăcind pe câmp și l-a întrebat omul acela și i-a zis: „Ce cauți?”
- Iar el a zis: „Caut pe frații mei. Spune-mi, unde pasc ei oile?”
- Zisu-i-a omul acela: „S-au dus de aici, căci i-am auzit zicând: Haidem la Dotain!” Și s-a dus Iosif după frații săi și i-a găsit la Dotain.
- Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare;
- Și au zis unii către alții: „Iată visătorul acela de vise vine!
- Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puț și să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui!”
- Auzind însă aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: „Să nu-i ridicăm viața!”
- Apoi Ruben a adăugat: „Să nu vărsați sânge! Aruncați-l în puțul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneți pe el!” Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor și a-l trimite acasă la tatăl său.
- Când însă a sosit Iosif la frații săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă și aleasă, cu care era îmbrăcat,
- Și l-au luat și l-au aruncat în puț; dar puțul era gol și nu avea apă.
- După aceea șezând să mănânce pâine și căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliți, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, eu balsam și cu smirnă, pe care le duceau în Egipt.
- Atunci a zis Iuda către frații săi: „Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru și vom ascunde sângele lui?
- Haidem să-l vindem Ismaeliților acestora, neridicându-ne mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru și trupul nostru”. Și au ascultat frații lui.
- Iar când au trecut negustorii Madianiți pe acolo, frații au tras și au scos pe Iosif din puț și l-au vândut pe el Ismaeliților cu douăzeci de arginți. Și aceștia au dus pe Iosif în Egipt.
- Când însă s-a întors Ruben la puț și n-a văzut pe Iosif în puț, el și-a rupt hainele,
- Și întorcându-se la frații săi, a zis: „Băiatul nu este! Încotro să apuc eu acum?”
- Atunci ei au luat haina lui Iosif și, junghiind un ied, au muiat haina în sânge;
- Apoi au trimis după haina cea lungă și aleasă și au adus-o la tatăl lor, spunând. „Am găsit aceasta; vezi de este haina fiului tău sau nu!”
- Și a cunoscut-o Iacov și a zis: „Este haina fiului meu! L-a mâncat o fiară sălbatică; o fiară l-a sfâșiat pe Iosif!”
- Atunci și-a rupt Iacov hainele sale și-a acoperit cu sac coapsele și a plâns pe fiul său zile multe.
- După aceea s-au adunat toți feciorii lui și toate fetele lui și au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: „Plângând, mă voi pogorî în locuința morților la fiul meu!” Și-l plângea astfel tatăl său.
- Iar Madianiții au vândut pe Iosif în Egipt lui Putifar, dregător și comandant al gărzii la curtea lui Faraon.
| ▲ Începutul paginii. |