Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 21
- Apoi a căutai Domnul spre Sarra, cum îi spusese, și i-a făcut Domnul Sarrei, cum îi făgăduise.
- Și a zămislit Sarra și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea arătată de Dumnezeu.
- Și a pus Avraam fiului său, pe care i-l născuse Sarra, numele Isaac.
- Și Avraam a tăiat împrejur pe Isaac, fiul său, în ziua a opta, cum îi poruncise Dumnezeu.
- Avraam însă era de o sută de ani, când i s-a născut Isaac, fiul său,
- Iar Sarra a zis: „Râs mi-a pricinuit mie Dumnezeu; că oricine va auzi aceasta, va râde!”
- Și apoi a adăugat: „Cine ar fi putut spune lui Avraam că Sarra va hrăni prunci la sânul său? Și totuși i-am născut fiu la bătrânețile sale!”
- Și crescând copilul, a fost înțărcat. Iar Avraam a făcut ospăț mare în ziua în care a fost înțărcat Isaac, fiul său.
- Văzând însă Sarra că fiul egiptencii Agar, pe care aceasta îl născuse lui Avraam, râde de Isaac, fiul ei,
- A zis către Avraam: „Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va fi moștenitor cu fiul meu, Isaac!”
- Și s-au părut cuvintele acestea lui Avraam foarte grele pentru fiul său Ismael.
- Dumnezeu însă a zis către Avraam: „Să nu ți se pară grele cuvintele cele pentru prunc și pentru roabă; toate câte-ți va zice Sarra, ascultă glasul ei; pentru că numai cei din Isaac se vor chema urmașii tăi.
- Dar și pe fiul roabei acesteia îl voi face neam mare, pentru că și el este din sămânța ta”.
- Atunci s-a sculat Avraam dis-de-dimineață; a luat pâine și un burduf cu apă și le-a dat Agarei; apoi, punându-i pe umeri copilul, a slobozit-o; și, plecând ea, a rătăcit prin pustiul Beer-Șeba.
- Când însă s-a sfârșit apa din burduf, a lepădat ea copilul sub un mărăcine.
- Și ducându-se, a șezut în preajma lui, ca la o bătaie de arc, căci își zicea: „Nu voiesc să văd moartea copilului meu!” Și, șezând ea acolo de o parte, și-a ridicat glasul și a plâns.
- Și a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era și îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer către Agar și a zis: „Ce e, Agar? Nu te teme, că a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este!
- Scoală, ridică copilul și-l ține de mână, căci am să fac din el un popor mare!”
- Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii și a văzut o fântână cu apă și, mergând, și-a umplut burduful cu apă și a dat copilului să bea.
- Și era Dumnezeu cu copilul și a crescut acesta, a locuit în pustiu, și s-a făcut vânător.
- A locuit deci Ismael în pustiul Faran și mama sa i-a luat femeie din țara Egiptului.
- În vremea aceea, Abimelec și Ahuzat, care luase pe nora lui, și Ficol, căpetenia oștirii lui, au zis către Avraam: „Dumnezeu e cu tine în toate câte faci.
- Jură-mi, deci, aici pe Dumnezeu că nu-mi vei face strâmbătate nici mie, nici fiului meu, nici neamului meu; ci, cum ți-am făcut eu bine ție, așa să-mi faci și tu mie și țării în care ești oaspete!”
- Răspuns-a Avraam: „Jur!”
- Dar a mustrat Avraam pe Abimelec pentru fântânile de apă, pe care i le răpiseră slugile lui Abimelec.
- Iar Abimelec i-a zis: „Nu știu cine ți-a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus nimic, nici eu n-am auzit decât astăzi”.
- Și a luat Avraam oi și vite și a dat lui Abimelec și au încheiat amândoi legământ.
- Apoi Avraam a pus de o parte șapte mielușele.
- Iar Abimelec a zis către Avraam: „Ce sunt aceste șapte mielușele, pe care le-ai osebit?”
- Răspuns-a Avraam: „Aceste șapte mielușele să le iei de la mine, ca să-mi fie mărturie, că eu am săpat fântâna aceasta!”
- De aceea s-a și numit locul acela Beer-Șeba, pentru că acolo au jurat ei amândoi.
- Și după ce au făcut ei legământ la Beer-Șeba, s-a sculat Abimelec și Ahuzat, care luase pe nora lui, și Ficol, căpetenia oștirii lui, și s-au întors în țara Filistenilor.
- Iar Avraam a sădit o dumbravă la Beer-Șeba și a chemat acolo numele Domnului Dumnezeului celui veșnic.
- Și a mai trăit Avraam în țara Filistenilor zile multe, ca străin.
| ▲ Începutul paginii. |