Biblia/Vechiul Testament/Deuteronomul/Capitolul 32

 

1. "Ia aminte, cerule, și voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2. Ca ploaia să curgă învățătura mea și graiurile mele să se coboare ca roua, ca bura pe verdeață și ca ploaia repede pe iarbă.
3. Căci numele Domnului voi preamări. Dați slavă Dumnezeului nostru!
4. El este tăria; desăvârșite sunt lucrurile Lui, căci toate căile Lui sunt drepte. Credincios este Dumnezeu și nu este întru El nedreptate; drept și adevărat este El,
5. Iar ei s-au răzvrătit împotriva Lui; ei, după netrebniciile lor, nu sunt fiii Lui, ci neam îndărătnic și ticălos. Cu acestea răsplătiți voi Domnului?
6. Popor nechibzuit și fără de minte, au nu este El tatăl tău, Cel " te-a zidit, te-a făcut și te-a întemeiat?
7. Adu-ți aminte de zilele cele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute! Întreabă pe tatăl tău și-ți va da de știre, întreabă pe bătrâni, și-ți vor spune:
8. Când Cel Preaînalt a împărțit moștenire popoarelor, când a împărțit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu;
9. Iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel e partea lui de moștenire.
10. Găsitu-l-a în pământ pustiu, în pustiu trist și cu urlete sălbatice, și l-a apărat, l-a îngrijit și l-a păzit, ca lumina ochiului Său.
11. Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zbor puii săi și se rotește pe deasupra lor, întinzându-și aripile, a luat pe Israel și l-a dus pe penele sale.
12. Domnul l-a povățuit și n-a fost cu el dumnezeu străin.
13. Și l-a așezat pe înălțimile pământului și l-a hrănit cu roada țarinilor. I-a dat să scoată miere din piatră și cu untdelemn din stâncă vârtoasă l-a hrănit;
14. L-a hrănit cu unt de vacă și cu lapte de oi, cu grăsimea mieilor, a berbecilor de Vasan, a țapilor și cu grâu gras; a băut vin, sângele bobițelor de strugure.
15. A mâncat Iacov, s-a îngrășat Israel și s-a făcut îndărătnic; îngrășatu-s-a, îngroșatu-s-a și s-a umplut de grăsime; a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut și a disprețuit cetatea mântuirii sale.
16. Întărâtat-au râvna Lui cu dumnezei străini și cu urâciunile lor L-au mâniat;
17. Adus-au jertfe demonilor, și nu lui Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au știut, care au venit de la vecinii lor și pe care părinții lor nu i-au cunoscut.
18. Iar pe Apărătorul, Cel ce te-a născut, L-ai uitat și nu ți-ai adus aminte de Dumnezeu, Cel ce te-a zidit.
19. Văzut-a Domnul și S-a mâniat și în mânia Sa a trecut cu vederea pe fiii Săi și pe fiicele Sale,
20. Și a zis: îmi voi ascunde fața Mea de la ei și voi vedea cum va fi sfârșitul lor; căci neam ticălos sunt ei și copii în care nu este credincioșie.
21. Ei M-au întărâtat la gelozie prin cei ce nu sunt Dumnezeu și au aprins mânia Mea prin idolii lor; îi voi întărâta și Eu pe ei printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mânia printr-un neam fără pricepere.
22. Că foc s-a aprins din pricina mâniei Mele: va arde până în fundul locuinței morților, va mânca pământul și roadele lui și va pârjoli temeliile munților.
23. Voi strânge împotriva lor necazuri și voi cheltui asupra lor toate săgețile Mele;
24. Istoviți vor fi de foame și prăpădiți de lingoare și molimă rea; voi trimite asupra lor dinții fiarelor, veninul târâtoarelor din pulbere voi trimite.
25. De din afară îi va pierde sabia, iar prin case groaza, pierzând pe tânăr și pe tânără, pe copilul de țâță și pe bătrânul acoperit de căruntețe.
26. Am zis: îi voi împrăștia și voi șterge pomenirea lor dintre oameni.
27. Dar am amânat aceasta, pentru răutatea vrăjmașilor, ca vrăjmașii lor să nu se mândrească și să zică: Mâna noastră este puternică și toate acestea nu le-a făcut Domnul.
28. Că aceștia sunt oameni care și-au pierdut mintea și n-au nici o pricepere.
29. O, de ar judeca ei și de s-ar gândi la aceasta! De ar pricepe ce are să fie cu ei mai pe urmă:
30. Cum ar putea unul să pună pe fugă o mie, și doi, zece mii, dacă apărătorul lor nu i-ar vinde și Domnul nu i-ar părăsi!
31. Căci apărătorul lor nu este ca Apărătorul nostru și la aceasta chiar vrăjmașii noștri sunt martori.
32. Că via lor este din vița de vie a Sodomei și din șesurile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți și bobițele lor amare;
33. Vinul lor este venin de scorpion și otravă pierzătoare de aspidă.
34. Au nu sunt acestea ascunse la Mine? Și nu sunt ele pecetluite în cămările Mele?
35. A Mea este răzbunarea și răsplătirea când se va poticni piciorul lor; că aproape este ziua pieirii lor și curând vor veni cele gătite pentru ei.
36. Iar Domnul va judeca pe poporul Său și Se va milostivi asupra robilor Săi, când va vedea că a slăbit tăria lor și că nu se mai află nici robi, nici slobozi.
37. Atunci Domnul va zice: Unde sunt dumnezeii lor și tăria în care nădăjduiau ei?
38. Unde sunt cei ce au mâncat grăsimea jertfelor lor și au băut vinul turnărilor lor? Să se scoale, să vă ajute și să vă fie ocrotire.
39. Vedeți, vedeți, dar, că Eu sunt și nu este alt Dumnezeu afară de Mine: Eu omor și înviez, Eu rănesc și tămăduiesc și nimeni nu poate scăpa din mâna Mea!
40. Eu ridic la cer mâna Mea și Mă jur pe dreapta Mea și zic: Viu sunt Eu în veac!
41. Când voi ascuți sabia Mea cea lucitoare și va începe mâna Mea a judeca, Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei și celor ce Mă urăsc le voi răsplăti.
42. Adăpa-voi săgețile Mele cu sânge și sabia Mea se va sătura de carnea și de sângele celor uciși și robiți și de capetele căpeteniilor vrăjmașului.
43. Veseliți-vă, ceruri, împreună cu El și vă închinați Lui toți îngerii lui Dumnezeu! Veseliți-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui și să se întărească toți fiii lui Dumnezeu! Căci El va răzbuna sângele robilor Săi și va răsplăti cu răzbunare vrăjmașilor Săi și celor ce-L urăsc le va răsplăti și va curăți Domnul pământul poporului Său!"
44. În ziua aceea a scris Moise cântarea aceasta și a spus-o fiilor lui Israel. Atunci a venit Moise la popor și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului, el și Iosua, fiul lui Navi.
45. Iar după ce a rostit Moise toate cuvintele acestea înaintea a tot Israelul, le-a zis:
46. "Puneți la inima voastră toate cuvintele pe care vi le-am spus eu astăzi și să le lăsați moștenire copiilor voștri, ca să se silească și ei a împlini toate poruncile legii acesteia;
47. Căci acestea nu sunt în deșert date vouă, ci acestea sunt viața voastră și prin acestea veți trăi multă vreme în pământul acela în care treceți acum peste Iordan, ca să-l stăpâniți".
48. Tot în ziua aceea a grăit Domnul cu Moise și a zis:
49. "Suie-te în muntele acesta al Abarimului, în muntele Nebo, care este în pământul Moabului, în fața Ierihonului, și privește asupra Canaanului, pe care-l dau în stăpânirea fiilor lui Israel,
50. Și mori pe munte și te adaugă la poporul tău, cum a murit și Aaron, fratele tău, pe muntele Hor și s-a adăugat la poporul său,
51. Pentru că ați greșit înaintea Mea în mijlocul fiilor lui Israel, la apele Meribei, la Cadeș, în pustiul Sin, și pentru că n-ați arătat sfințenia Mea între fiii lui Israel.
52. Numai de departe vei vedea pământul pe care Eu îl dau fiilor lui Israel, dar de intrat nu vei intra în pământul acela".

▲ Începutul paginii.