Sari la conținut

Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Tobit/Capitolul 5


  1. Și răspunzând, Tobie a zis: "Tată, voi face tot ce mi-ai poruncit!
  2. Dar cum voi putea să primesc argintul? El nu mă cunoaște pe mine, și nici eu nu-l cunosc pe el. Ce semn de recunoaștere îi voi da, ca să mă creadă și să-mi dea argintul? Și nu cunosc nici drumurile pentru această călătorie în Media".
  3. Atunci tatăl i-a dat înscrisul și i-a zis: "Găsește-ți un om care să te întovărășească și îi voi plăti eu și du-te după argint până sunt încă în viață!"
  4. Și s-a dus Tobie să caute omul și s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu știa.
  5. Și i-a zis: "Poți să mergi cu mine la Ragheșul Mediei? Cunoști tu locurile acelea?"
  6. Și îngerul i-a răspuns: "Pot să merg cu tine și știu drumul; ba chiar am găzduit la Gabael, fratele nostru!"
  7. Atunci Tobie i-a zis: "Așteaptă-mă, am să spun tatălui meu".
  8. Și acela a zis: "Du-te, numai nu zăbovi!"
  9. Și a venit el și a zis către tatăl său: "Iată, mi-am găsit tovarăș!" Iar tatăl a zis: "Cheamă-l la mine, ca să aflu din ce seminție este el și dacă este om de încredere ca să meargă cu tine".
  10. Și l-a chemat, și a venit acela și s-au îmbrățișat.
  11. A întrebat Tobit: "Spune-mi, frate, din ce seminție și din ce neam ești?"
  12. Și îngerul a răspuns: "Seminție și neam cauți tu sau simbriaș, care să întovărășească pe fiul tău?" Iar Tobit a zis către el: "Frate, vreau să-ți știu neamul și numele tău!"
  13. Zis-a acela: "Eu sunt Azaria al lui Anania cel mare, din neamul fraților tăi".
  14. Atunci Tobit i-a zis: "Frate, du-te cu bine și nu te supăra pe mine că te-am întrebat de seminția și neamul tău! Tu-mi ești frate dintr-un neam bun și cinstit. Eu am cunoscut pe Anania și pe Ionatan, feciorii lui Șimei cel Mare; am fost împreună la Ierusalim, ca să ne închinăm, cu pârgă și cu zeciuieli din roade, căci noi nu ne-am lăsat ademeniți de rătăcirea fraților noștri. Tu, frate, ești de neam bun și cinstit.
  15. Dar spune-mi: Ce plată trebuie să-ți dau eu? Îți dau o drahmă pe zi și toate cele de trebuință pentru tine ca și pentru fiul meu,
  16. Și-ți voi mai adăuga încă la plată, dacă vă veți întoarce cu bine".
  17. Și așa s-au înțeles. Atunci tatăl a zis către Tobie: "Fii gata de drum și plecați cu bine". Și fiul său a pregătit cele pentru drum, iar tatăl i-a mai zis: "Du-te cu omul acesta și Dumnezeu, Cel care locuiește în ceruri, va îndrepta calea voastră și îngerul Lui va merge împreună cu voi!" Și amândoi au ieșit să plece și s-a dus cu ei și câinele tânărului.
  18. Iar Ana, mama lui, a plâns și a zis către Tobit: "De ce ai trimis tu pe fiul nostru? Nu era el, oare, toiagul bătrâneților noastre, când intra și ieșea înaintea noastră?
  19. Nu da întâietate argintului. Să fie acesta ca gunoiul înaintea fiului nostru.
  20. Căci cât ne e rânduit de la Domnul să trăim avem destul pentru aceasta".
  21. Iar Tobit a zis către ea: "Nu te întrista, soră! Căci el se va întoarce sănătos și-l vor vedea ochii tăi,
  22. Căci un înger bun va merge împreună cu el, și va avea izbândă la drum și se va întoarce sănătos!"
  23. Și a încetat ea de a mai plânge.


▲ Începutul paginii.