Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Neemia sau a doua Ezdra/Capitolul 9

Salt la: navigare, căutare
←←Capitolul 8 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea lui Neemia sau a doua Ezdra, Capitolul 9)
Capitolul 10→→


  1. În ziua de douăzeci și patru a acestei luni s-au adunat toți fiii lui Israel, îmbrăcați cu sac și cu capetele presărate cu cenușă, ca să postească.
  2. Și osebindu-se cei ce erau din neamul lui Israel de toți cei de alt neam, au venit de și-au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor.
  3. Și după ce s-au așezat la locurile lor, li s-a citit din cartea legii Domnului Dumnezeului lor un sfert de zi, iar alt sfert de zi și-au mărturisit păcatele lor și s-au închinat Domnului Dumnezeului lor.
  4. Apoi Iosua, Binui, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Baani și Chenani s-au urcat pe podețul leviților și au strigat cu glas mare către Domnul Dumnezeul lor;
  5. Și leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabneia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: "Sculați-vă și binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru din veac în veac!"Dumnezeule - a zis Ezdra - slăvească-se numele Tău cel slăvit și mai presus de urice laudă și slăvire!
  6. Numai Tu ești Domn și numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul și toate cele de pe el, mările și toate cele ce se cuprind în ele; Tu dai viață la toate și ție se închină oștirea cerurilor.
  7. Tu, Doamne Dumnezeule ai ales pe Avram, l-ai scos din Urul Caldeii și i-ai dat numele de Avraam.
  8. Tu ai găsit că inima lui e credincioasă înaintea Ta, Tu ai făcut legământ cu el și Tu ai făgăduit să dai urmașilor lui țara Canaanului, a Heteilor, a Amoreilor, a Ferezeilor, a Iebuseilor și a Ghergheseilor; și Tu Ți-ai ținut cuvântul, pentru că Tu ești drept.
  9. Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și ai auzit strigătele lor la Marea Roșie.
  10. Tu ai făcut semne și minuni înaintea lui Faraon, împotriva tuturor slugilor lui și împotriva întregului popor din țara lui, pentru că Tu ai văzut cu câtă răutate s-au purtat ei cu părinții noștri și ți-ai făcut nume până în ziua de astăzi.
  11. Tu ai despărțit marea înaintea părinților noștri și au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, dar i-ai cufundat în adânc, cum se cufundă o piatră în apă, pe cei ce-i urmăreau.
  12. Tu i-ai povățuit ziua cu stâlp de nor și noaptea cu stâlp de foc și le-ai luminat calea pe care aveau să meargă.
  13. Tu Te-ai pogorât pe muntele Sinai, le-ai grăit din înălțimea cerurilor și le-ai dat porunci drepte; legi ale adevărului, învățături și orânduiri minunate.
  14. Tu le-ai arătat odihna Ta cea sfântă și le-ai scris prin Moise, sluga Ta, porunci, rânduieli și lege.
  15. Tu le-ai dat din înălțimea cerului pâine, când au flămânzit și le-ai scos apă din piatră, când au însetat, și le-ai zis să intre și să moștenească țara pe care cu jurământ le-ai făgăduit-o.
  16. Dar părinții noștri s-au îndărătnicit și și-au învârtoșat cerbicia lor; n-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus și au uitat minunile pe care le-ai făcut pentru ei.
  17. Învârtoșatu-și-au cerbicia lor și în răzvrătirea lor și-au ales o căpetenie, ca să se întoarcă în robia lor; dar Tu, fiind Dumnezeu iubitor și iertător, negrabnic la mânie și bogat în milă și îndurare, nu i-ai părăsit.
  18. Chiar când și-au făcut un vițel turnat și au zis: "Iată dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!" și s-au dedat la hule mari împotriva Ta,
  19. În nemărginita Ta îndurare, nu i-ai părăsit în pustiu și stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua în calea lor, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul ce făceau.
  20. Trimisu-le-ai Duhul Tău cel bun, ca să-i înțelepțească; nu ai lipsit gura lor de mana Ta și în setea lor le-ai dat apă.
  21. Timp de patruzeci de ani i-ai hrănit în pustie și nimic nu le-a lipsit; hainele lor nu s-au învechit, nici încălțămintele lor nu s-au rupt.
  22. Le-ai dat regate și popoare le-ai împărțit și au pus stăpânire pe țara lui Sihon, regele Heșbonului și pe pământul lui Og, regele Vasanului.
  23. Tu ai înmulțit pe fiii lui ca stelele cerului și i-ai dus în țara de care ai spus părinților lor că o vor moșteni.
  24. Și fiii lor au intrat și au moștenit țara aceea; ai supus înaintea lor pe locuitorii pământului aceluia, pe Canaanei și i-ai dat pe aceștia în mâna lor cu regele și cu tot poporul băștinaș, ca să le facă ce vor vrea.
  25. Și s-au făcut ei stăpâni peste cetăți tari și peste pământul roditor, peste case pline de toate bunătățile, fântâni săpate în piatră, vii, măslini și pomi roditori din belșug; și au mâncat și s-au săturat și s-au îngrășat trăind în desfătări prin bunătatea Ta.
  26. Dar ei s-au ridicat și s-au răzvrătit împotriva Ta; au aruncat legea Ta la spate; pe proorocii Tăi care-i îndemnau să se întoarcă la Tine i-au ucis; și ți-au adus hule mari.
  27. Atunci Tu i-ai dat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au apăsat. Dar în vremea necazului lor au strigat către Tine și Tu i-ai auzit din înălțimea cerurilor și, în mila Ta cea mare, le-ai trimis izbăvitori ca să-i izbăvească din mâinile vrăjmașilor lor.
  28. Iar dacă s-au odihnit, au început iar să facă rău înaintea Ta. Atunci Tu i-ai dat din nou în mâna vrăjmașilor lor ca să-i stăpânească. Și ei din nou au strigat către Tine și Tu i-ai auzit din înălțimea cerurilor și, în mila Ta cea mare, i-ai izbăvit de multe ori.
  29. I-ai povățuit să se întoarcă la legea Ta, dar ei s-au îndărătnicit și n-au ascultat poruncile Tale, ci au păcătuit împotriva poruncilor care dau viață celui ce le împlinește și și-au îndârjit spinarea lor și cerbicia lor și-au învârtoșat-o și nu s-au supus.
  30. Tu însă, așteptând întoarcerea lor, i-ai îngăduit mulți ani și le-ai deșteptat luarea-aminte prin Duhul Tău și prin proorocii Tăi, dar ei nu și-au plecat urechea. Atunci i-ai dat în mâna popoarelor străine.
  31. Dar, în mila Ta cea mare, nu i-ai stârpit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milos și îndurat.
  32. Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșător, Cel ce ții legământul Tău și faci milă, nu socoți ca puțin lucru suferințele ce am îndurat noi, regii noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, proorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău din vremea regilor Asiriei până în ziua aceasta.
  33. Tu ești drept în toate câte ne-au ajuns, căci Tu ai fost credincios, iar noi am făcut rău.
  34. Regii noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri și părinții noștri n-au păzit legea Ta și n-au luat aminte nici la poruncile Tale, nici la îndemnurile ce le-ai dat.
  35. Cât au fost în regatul lor în mijlocul binefacerilor Tale, într-o țară largă și roditoare pe care le-ai dat-o Tu, ei nu ți-au slujit ție, nici nu s-au întors de la faptele lor cele urâte.
  36. Și astăzi iată suntem robi și țara ce Tu ai dat-o părinților noștri, ca să se bucure de roadele ei și de bunătățile ei,
  37. Ea își înmulțește astăzi roadele pentru regii cărora ne-ai supus pentru păcatele noastre. Ei domnesc peste noi și peste vitele noastre, după bunul lor plac și noi ne aflăm în necaz mare.
  38. Pentru toate acestea facem legământ pe care și noi înșine cu iscălitură, și căpeteniile, leviții și preoții noștri îl întăresc cu pecetea".


▲ Începutul paginii.