Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Neemia sau a doua Ezdra/Capitolul 2
- "În luna Nisan, în anul al douăzecilea al regelui Artaxerxe, având vinul în seama mea, am luat vin și am dat regelui și niciodată, mi se pare, nu m-am arătat trist înaintea lui.
- Dar regele mi-a zis: "De ce este tristă fața ta? De bolnav, nu ești bolnav! Se vede că ai vre-o întristare la inimă!"
- Și m-am speriat strașnic și am răspuns regelui: "în veci să trăiască regele! Cum să nu fie tristă fata mea, când cetatea, casa mormintelor părinților mei, este pustiită și porțile ei arse cu foc!"
- "Și ce dorești tu?" - întrebă regele. Eu însă, după ce m-am rugat Dumnezeului ceresc, am zis către rege:
- "De binevoiește regele și de are robul tău trecere la tine, atunci trimite-mă în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele părinților mei, ca să o zidesc".
- Iar regele și regina, care ședea lângă el, mi-au zis: "Cât timp are să dureze călătoria ta și când ai să te întorci?" Și după ce am arătat cât timp am să lipsesc, regele a binevoit să mă trimită în Iuda.
- La plecare însă am zis către rege: "De binevoiește regele, să-mi dea scrisori către guvernatorii de peste fluviu, ca să-mi dea drumul să pot ajunge în Iuda,
- Precum și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurilor regelui, ca să-mi dea lemn pentru porțile cetății, cele dinspre templul Domnului, și pentru zidul cetății și pentru casa mea de locuit". Și mi-a dat regele scrisori, pentru că mâna binefăcătoare a Dumnezeului meu era peste mine.
- Și am mers la guvernatorii de peste fluviu și le-am dat scrisorile regelui. Regele însă trimisese cu mine căpetenii militare cu călăreți.
- Dar când au auzit de aceasta Sanbalat Horonitul și Tobie, robul amonit, le-a părut foarte rău că a. venit un om să se îngrijească de binele fiilor lui Israel.
- Iar după ce am ajuns la Ierusalim și am stat acolo trei zile,
- M-am sculat noaptea cu puțini oameni ai mei să cercetez cetatea. Nu spusesem însă nimănui ce-mi dăduse Dumnezeu în gând să fac pentru Ierusalim și nu se afla acolo la mine nici o vită, decât numai aceea pe care încălecasem eu.
- Și am ieșit atunci noaptea pe Poarta Văii și m-am îndreptat spre izvorul Dragonului și spre Poarta Gunoiului și am cercetat zidurile Ierusalimului cele stricate și porțile lui cele arse.
- Și m-am apropiat de poarta Izvorului și de iazul Regelui, dar nu era ioc să treacă dobitocul care mă purta.
- Și de aceea m-am suit înapoi pe vale și am cercetat din nou zidurile și, intrând tot pe Poarta Văii, m-am înapoiat.
- Căpeteniile insă nu știau unde fusesem eu și ce făcusem. Până atunci eu nu spusesem nimic nici Iudeilor, nici preoților, nici celor mai de seamă, nici căpeteniilor, nici celorlalți care se îndeletniceau cu felurite lucrări.
- Atunci însă le-am zis: "Voi vedeți în ce stare rea ne aflăm: Ierusalimul este dărâmat și porțile lui mistuite de foc. Hai să zidim zidurile Ierusalimului și nu vom mai fi de batjocură!"
- Și le-am istorisit cum mâna binefăcătoare a lui Dumnezeu fusese peste mine și cum mi-a vorbit regele. Atunci ei au zis: "Hai să zidim!" Și s-au întărit ei în această hotărâre bună.
- Dar auzind despre aceasta, Sanbalat Horonitul, Tobie, robul amonit și Gheșem Arabul au râs de noi și cu dispreț ne-au zis: "Ce v-ați apucat să faceți voi aici? Nu cumva gândiți să vă răzvrătiți împotriva regelui?"Dumnezeul cel ceresc ne va ajuta, le răspunsei eu. Noi, slujitorii Lui, ne vom apuca de zidit, iar voi n-aveți nici parte, nici drept, nici pomenire în Ierusalim".
| ▲ Începutul paginii. |