Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 41
- Poți tu să prinzi leviatanul cu undița, ori să-i legi limba cu o sfoară?
- Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găurești falca cu cârligul?
- Îți va face el multe rugăminți și îți va spune el lucruri drăgălașe?
- Ori va face cu tine legământ și-l vei lua la tine rob pe toată viața?
- Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ți înveselești fetele?
- Pescarii întovărășiți vor putea să-l scoată de vânzare și negustorii să-l vândă cu bucata?
- Vei putea tu să-i găurești pielea cu săgeți și capul cu cârligul pescăresc?
- Ridică-ți numai mâna împotriva lui și vei pomeni de o asemenea luptă și nu o vei mai începe niciodată!
- Iată, este o deșertăciune să mai nădăjduiești în izbândă; numai înfățișarea lui și te dă la pământ.
- Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
- Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
- Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui și despre tăria lui și despre frumoasa lui întocmire.
- Cine a ridicat pulpana din față a veșmântului lui și cine poate pătrunde în căptușeala armurei lui?
- Cine a deschis vreodată porțile gurii lui? Zimții lui sunt îngrozitori!
- Spinarea lui este ca un șirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit și pecetluit puternic.
- Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
- Fiecare e lipit de cel de lângă el și se țin așa și nu se mai despart.
- Din strănutul lui scapără lumină și ochii lui sunt roșii ca pleoapele zorilor.
- Din gura lui ies parcă niște torțe aprinse și izbucnesc valuri de scântei.
- Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc și care fierbe.
- Răsuflarea lui este de cărbuni aprinși și din gura lui țâșnesc flăcări.
- Puterea lui e adunată în grumazul lui și înaintea lui țâșnește groaza.
- Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
- Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râșniței, cea de dedesubt.
- De măreția lui se tem și valurile; valurile mării se dau înapoi din fața lui.
- Să-l atingi cu sabia nu folosești nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
- Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
- Săgeata nu-l pune pe fugă și pietrele din praștie cad pe el ca niște pleavă.
- O săgeată pentru el este un pai în vânt și își bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
- Sub pântecele lui sunt niște solzi ascuțiți; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
- Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
- El lasă în urmă o dâră luminoasă și adâncul pare un cap cu plete albe.
- Pe pământ el nu-și află perechea și e făcut să nu cunoască frica.
- El se uită de sus la toți câți sunt puternici și este împărat peste toate fiarele sălbatice".
| ▲ Începutul paginii. |