Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 38
- Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, și i-a zis:
- "Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înțelepciune?
- Încinge-ți deci coapsele ca un viteaz și Eu te voi întreba și tu Îmi vei da lămuriri!
- Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă știi să spui.
- Știi tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanțul de măsurat?
- În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
- Atunci când stelele dimineții cântau laolaltă și toți îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?
- Cine a închis marea cu porți, când ea ieșea năvalnică, din sânul firii,
- Și când i-am dat ca veșmânt negura și norii drept scutece,
- Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu și i-am pus porți și zăvoare
- Și am zis: Până aici vei veni și mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale?
- Ai poruncit tu dimineții, vreodată în viața ta, și i-ai arătat aurorei care este locul ei,
- Ca să apuce pământul de colțuri și să scuture pe nelegiuiți de pe pământ?
- În revărsatul zorilor, pământul se face roșu ca roșiile peceți și ia culori ca de veșmânt.
- Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) și brațul ridicat este frânt.
- Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?
- Ți s-au arătat oare porțile morții și porțile umbrei le-ai văzut?
- Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, știi toate acestea?
- Care drum duce la palatul luminii și care este locul întunericului,
- Ca să știi să-l călăuzești în cuprinsul lui și să poți să nimerești potecile care duc la el acasă?
- Tu știi bine, căci atunci erai născut și numărul zilelor tale e foarte mare.
- Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
- Pe care le țin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie și de război?
- Unde se risipesc aburii și se răspândește pe pământ vântul de la răsărit?
- Cine a săpat albie puhoaielor cerului și cine a croit drum bubuitului tunetului,
- Ca să plouă pe un pământ nelocuit și pe o pustietate unde nu se află ființă omenească
- Și să adape ținuturile sterpe și uscate și să scoată pajiște de iarbă din întinderea pleșuvă?
- Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă?
- Din sânul cui a ieșit gheața? Și cine este cel ce naște promoroaca din cer?
- Apele se încheagă și se întăresc ca piatra și fala mării se face sloi!
- Poți tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanțurile Orionului?
- Poți tu să scoți la vreme cununa Zodiacului și vei fi tu cârmaci Carului Mare și stelelor lui?
- Cunoști tu legile cerului și poți tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?
- Poți tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor?
- Ești tu în stare să azvârli fulgerele și ele să plece și să-ți spună: Iată-ne?
- Cine a pus atâta înțelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoșului?
- Cine poate să țină cu destoinicie socoteala norilor și să verse pe pământ burdufurile cerului,
- Ca să se adune pulberea și să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
- Tu ești cel ce aduci pradă leoaicei și potolești foamea puilor de leu,
- Când s-au ascuns în vizuini sau stau și pândesc ascunși în hățișuri?
- Cine are grijă de mâncarea corbului, când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, și zboară încoace și încolo după hrană?
| ▲ Începutul paginii. |