Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 33
- Drept aceea, Iov, te rog, ascultă cuvintele mele și ia aminte la toate cuvintele mele.
- Iată că am deschis gura mea și limba mea grăiește.
- Inima mea va scoate la iveală cuvinte de învățătură, buzele mele se vor rosti cu limpezime,
- Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieții mele.
- Dacă poți, răspunde-mi, apără-ți pricina înaintea mea, fii tare!
- Înaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine și eu ca și tine am fost frământat din lut,
- De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici mâna mea să nu atârne greu asupra ta.
- Tu ai spus în auzul meu și eu am auzit rostul vorbelor tale spunând așa:
- "Eu sunt curat și fără nici o vină, eu sunt fără prihană și n-am nici o greșeală;
- Dar iată că Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea și mă socotește ca un vrăjmaș al Lui.
- El pune picioarele mele în butuci și pândește toți pașii mei!"
- Dar aici îți voi răspunde că tu n-ai dreptate, fiindcă Dumnezeu este mai mare decât omul.
- De ce grăiești împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face?
- Vezi că Dumnezeu vorbește când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte.
- Și anume, El vorbește în vis, în vedeniile nopții, atunci când somnul se lasă peste oameni și când ei dorm în așternutul lor.
- Atunci El dă înștiințări oamenilor și-i cutremură cu arătările Sale.
- Ca să întoarcă pe om de la cele rele și să-l ferească de mândrie
- Ca să-i ferească sufletul de prăpastie și viața lui de calea mormântului;
- De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui și oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt.
- Pofta lui este dezgustată de mâncare și inima lui nu mai poftește nici cele mai bune bucate.
- Carnea după el se prăpădește și piere și oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin piele.
- Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie și viața lui spre împărăția morților.
- Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei,
- Dumnezeu Se milostivește de el și zice îngerului: "Izbăvește-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui prețul de răscumpărare!"
- Atunci trupul lui înflorește ca în tinerețe și el vine înapoi la zilele de la începutul vieții sale.
- El se roagă lui Dumnezeu și Dumnezeu îi arată bunătatea Sa și-i îngăduie să vadă fața Sa cu mare bucurie și astfel îi dă omului iertarea Sa.
- Atunci omul privește peste semenii săi și zice: "Păcătuisem și călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele.
- Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morții și ochii mei văd încă lumina".
- Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul,
- Ca să-i scoată sufletul din pieire și ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
- Ia aminte Iov, ascultă-mă pe mine, taci și eu voi vorbi!
- Dacă ai ceva de spus dă-mi răspuns, vorbește, căci dorința mea este să-ți dau dreptate.
- Iar dacă nu, ascultă la mine: ține-ți gura și te voi învăța care este înțelepciunea".
| ▲ Începutul paginii. |