Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 3
- După aceea, Iov a deschis gura sa și a blestemat ziua în care s-a născut.
- Și Iov a vorbit și a zis:
- "Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!
- Ziua aceea să se facă întuneric și Domnului din cer să nu-I pese de ea și lumina să n-o mai lumineze.
- Bezna și umbra morții s-o cotropească, norii s-o învăluiască și toate negurile s-o înspăimânte!
- Întunericul să cuprindă noaptea aceea și să nu mai fie pusă în zilele anului și în socoteala lunilor să nu mai intre!
- Pustie să rămână noaptea aceea și nici o bucurie să nu pătrundă în ea!
- Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce știu să descânte Leviatanul.
- Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aștepte lumina și nimic să nu vină și să nu mai vadă genele aurorei,
- Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit și n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
- De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Și nu mi-am dat duhul, ieșind din pântecele ei?
- De ce m-au primit cei doi genunchi și de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?
- Căci acum aș sta culcat și liniștit, aș dormi și m-aș odihni,
- Cu împărații și cu dregătorii pământului, care și-au zidit morminte în singurătate,
- Sau cu domnitorii care umplu de aur și de argint casele lor.
- Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată și ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina?
- Acolo cei nelegiuiți se astâmpără și cei împovărați se odihnesc.
- Acolo cei ce poartă lanțuri ajung la liman de pace și nu mai aud glasul paznicului.
- Mic și mare acolo sunt tot una și robul a scăpat de stăpânul său.
- Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieții celui nenorocit și zile celor cu sufletul amărât;
- Celor ce așteaptă moartea, și ea nu vine, și care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară;
- Celor ce se bucură cu bucurie mare și sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
- Celui care nu știe încotro să meargă și pe care îl îngrădește Dumnezeu de jur-împrejur?
- Gemetele mele sunt pâinea mea și vaietele mele curg ca apa.
- De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă și de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte.
- N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace și zbuciumul mă stăpânește".
| ▲ Începutul paginii. |