Biblia/Vechiul Testament/Cartea a patra a Regilor/Capitolul 4

←←Capitolul 3

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea a patra a Regilor, Capitolul 4)

Capitolul 5→→

Descarcă această pagină ca EPUB

În vremea aceea o femeie a unuia din fiii proorocilor striga către Elisei, zicând: "Robul tău, bărbatul meu a murit și tu știi că robul tău era om cu temere de Domnul. Acum însă iată că au venit datornicii să ia. robi pe amândoi fiii mei!"
Elisei însă i-a zis: "Ce să-ți fac? Spune-mi ce ai tu în casă?" Iar ea a răspuns: "Roaba ta n-are în casă nimic, afară de un vas cu untdelemn".
A zis Elisei: "Mergi și împrumută vase din altă parte, pe la toți vecinii tăi.
Ia vase goale cit de multe și apoi intră și-ți încuie ușa după tine și după fiii tăi; apoi toarnă untdelemn în toate vasele acelea și pe cele pline dă-le la o parte".
Și ducându-se ea de la dânsul a încuiat ușa după sine și după fiii săi; și aceștia îi dădeau vasele și ea le umplea.
Iar dacă s-au umplut vasele, a zis ea către fiul său: "Mai dă-mi un vas". El însă a zis: "Nu mai sunt vase". Și untdelemnul a încetat să curgă.
Și venind, ea a spus omului lui Dumnezeu, iar acesta a zis: "Du-te și vinde untdelemnul și-ți plătește datoriile tale, iar cu ceea ce va rămâne, cu aceea vei trăi tu cu fiii tăi".
Într-una din zile a venit Elisei la Șunem și acolo o femeie bogată l-a poftit la masă și după aceea, ori de câte ori trecea pe acolo, totdeauna se abătea să mănânce.
Și a zis aceasta către bărbatul său: "Eu știu că omul lui Dumnezeu care trece mereu pe aici este sfânt;
Să-i facem dar un mic foișor sus și să-i punem acolo un pat, o masă, un scaun și un sfeșnic și, când va veni pe la noi, să se ducă acolo".
Venind deci Elisei într-o zi acolo și intrând în foișor, s-a culcat acolo.
Și a zis către Ghehazi, sluga sa: "Cheamă pe Șunamiteanca aceasta!" Și a chemat-o și ea a stat înaintea lui.
Apoi a zis lui Ghehazi: "Zi-i: Iată tu te îngrijești atâta de noi. Ce să-ți facem? Nu cumva ai nevoie să vorbim pentru tine cu regele sau cu căpetenia oștirii?" Iar ea a zis: "Nu, căci trăiesc în pace în mijlocul poporului meu".
Zis-a iarăși Elisei către Ghehazi: "Atunci ce să-i fac?" Iar Ghehazi a răspuns: "Iată, n-are nici un copil și bărbatul ei este bătrân".
Și a zis Elisei: "Cheam-o încoace!" Și a chemat-o și ea a stat în ușă.
Iar Elisei a zis: "La anul pe vremea asta vei ține în brațe un fiu". Ea a răspuns: "Nu, omule al lui Dumnezeu și stăpânul meu, nu amăgi pe roaba ta!"
Dar femeia aceea a zămislit și în anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei.
Crescând acel copii, s-a dus întruna din zile la tatăl său, la secerători.
Și a zis către tatăl său: "Vai, mă doare capul!" Iar acesta a zis către o slugă: "Du-l la mama lui!"
Și l-a luat și l-a dus la mama lui. Și a stat pe brațele ei până la amiază și a murit.
Atunci ea s-a dus și l-a pus în patul omului lui Dumnezeu și l-a încuiat acolo și a ieșit.
Apoi a chemat pe bărbatul său și a zis: "Trimite-mi o slugă și o asină, căci mă duc până la omul lui Dumnezeu și mă întorc îndată".
Bărbatul a zis: "De ce să te duci la el? Astăzi nu este nici lună nouă, nici zi de odihnă". Ea a zis: "Fii pe pace!"
Și punând șaua pe asină, a zis către sluga sa: "Ia-o și pornește, dar să nu mă oprești din mers până nu-ți voi spune eu!"
Și pornind, s-a dus la omul lui Dumnezeu, în muntele Carmelului. Și când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga sa Ghehazi: "Asta este șunamiteanca aceea!
Aleargă întru întâmpinarea ei și întreab-o: Ești sănătoasă? Și bărbatul tău e sănătos? Și copilul tău e sănătos?"
Și ea a răspuns: "Sunt sănătoși!" Iar dacă a ajuns pe munte la omul lui Dumnezeu, s-a apucat de picioarele lui. Atunci Ghehazi a venit să o dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: "Las-o, căci este cu sufletul amărât și Domnul a ascuns aceasta de mine și nu mi-a arătat".
Iar ea a zis: "Au cerut-am eu fiu de la domnul meu? N-am zis eu oare, nu amăgi pe roaba ta?"
Atunci Elisei a zis către Ghehazi: "Încinge-ți mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna ta și du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bună ziua, să nu-i răspunzi, și să pui toiagul meu pe fața copilului!"
Iar mama copilului a zis: "Pe cât este de adevărat că Domnul este viu, cum este viu și sufletul tău, tot așa este de adevărat că nu te voi lăsa!"
Atunci el s-a sculat și s-a dus după dânsa. Ghehazi însă s-a dus înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului; dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Și a ieșit Ghehazi întru întâmpinarea lui Elisei și i-a spus, zicând: "Copilul nu se trezește!"
Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său.
Și după ce a intrat, a încuiat ușa după sine și s-a rugat Domnului.
Apoi s-a ridicat și s-a culcat peste copil și și-a pus buzele sale pe buzele lui și ochii săi pe ochii lui și palmele sale pe palmele lui și s-a întins pe el și a încălzit trupul copilului.
Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foișor înainte și înapoi. După aceea s-a dus și s-a întins iar peste copil. și a strănutat copilul de șapte ori și și-a deschis copilul ochii.
Atunci a chemat pe Ghehazi și i-a zis: "Cheamă pe șunamiteanca aceea!" Și acela a chemat-o și, venind ea, i-a zis: "Ia-ți copilul!"
Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Apoi și-a luat copilul și a ieșit.
Iar Elisei s-a întors la Ghilgal și era foamete în pământul acela și fiii proorocilor ședeau înaintea lui. Și a zis Elisei slugii sale: "Pune căldarea cea mare și fierbe ceva pentru fiii proorocilor".
Iar unul dintr-înșii, ieșind la câmp să adune verdețuri, a găsit o buruiană sălbatică, agățătoare, a cules din ea roade o poală plină și, venind, le-a aruncat în căldarea cu fiertură, fără să le cunoască.
Apoi le-a dat să mănânce. Dar îndată ce au început a mânca, au strigat: "Omul lui Dumnezeu, în căldare este moarte!" și n-au mai putut să mănânce.
Iar el a zis: "Aduceți făină!" Și a presărat-o în căldare și a zis către Ghehazi: "Dă oamenilor să mănânce!" și n-a mai rămas în căldare nimic vătămător.
Tot pe atunci a venit un om din Baal-Șalișa și a adus omului lui Dumnezeu pârgă de pâine douăzeci de pâini de orz și grăunțe proaspete de grâu într-un săcușor. Elisei a zis: "Dați oamenilor să mănânce!"
Iar sluga sa a zis: "Ce să dau eu de aici la o sută de oameni?" Zis-u Elisei: "Dă oamenilor să mănânce; căci așa zice Domnul: Se vor sătura și va mai și rămâne".
Și a dat și s-au săturat și a mai rămas, după cuvântul Domnului.

▲ Începutul paginii.