Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua Paralipomena/Capitolul 18

 

1. Iosafat a avut multă bogăție și mărire și s-a înrudit cu Ahab.
2. După câțiva ani s-a dus la Ahab în Samaria, iar acesta a junghiat, pentru el și pentru poporul ce era cu el, un număr foarte mare de vite mărunte și mari și l-a câștigat să meargă împotriva Ramotului din Galaad.
3. Căci Ahab, regele lui Israel, a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: "Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului din Galaad?" Acela însă i-a răspuns: "Cum ești tu, așa sunt și eu; și cum este poporul tău, așa este și poporul meu: merg cu tine la război!"
4. și a zis Iosafat către regele lui Israel: "Întreabă astăzi, ce zice Domnul?"
5. Atunci a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci și le-a zis: "Să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad ori să ne lăsăm?" Și ei au zis: "Du-te, că Dumnezeu îl va da în mâinile regelui".
6. Zis-a Iosafat: "Nu se găsește pe aici vreun prooroc al Domnului, ca să-l întrebăm și pe el?"
7. Iar regele lui Israel a răspuns lui Iosafat: "Mai este un om prin care am putea întreba pe Domnul, dar nu-l iubesc, pentru că nu proorocește de bine pentru mine, ci totdeauna îmi proorocește numai de rău; acesta este Miheia, fiul lui Imla". Iosafat însă a zis: "Nu grăi așa, rege!"
8. După aceea a chemat regele lui Israel pe un famen și i-a zis: "Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla".
9. Atunci regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda, ședeau fiecare pe tronul său îmbrăcați în haine regești, în locul din fața porții Samariei, și toți proorocii prooroceau înaintea lor.
10. Sedechia, fiul lui Chenaana își făcuse și coarne de fier și zicea: :Așa zice Domnul: Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni până îi vei nimici".
11. Și toți proorocii prooroceau același lucru, zicând: "Du-te împotriva Ramotului din Galaad, și vei izbuti, că Domnul îl va da în mâinile regelui".
12. Trimisul care se dusese să cheme pe Miheia i-a grăit, zicând: "Iată proorocii proorocesc toți într-un glas de bine regelui; să fie și cuvântul tău asemenea cu al fiecăruia din ei; proorocește și tu de bine".
13. Miheia însă a zis: "Viu este Domnul, ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi prooroci".
14. După aceea a venit el la rege, iar regele i-a zis: "Miheia, să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?" Iar acela a zis: "Duceți-vă, că veți izbuti, căci aceia vor cădea în mâinile voastre".
15. Și i-a zis regele: "De câte ori să te jur eu oare în numele Domnului, ca să grăiești numai adevărul?"
16. Atunci Miheia a zis: "Am văzut pe toți fiii lui Israel risipiți prin munți ca oile care n-au păstor, iar Domnul mi-a zis: Aceștia neavând domn, să se întoarcă fiecare la casa lui cu pace!"
17. Zis-a regele lui Israel către Iosafat: "Nu ți-am spus eu oare, că el nu-mi proorocește de bine, ci numai de rău?"
18. Iar Miheia a zis: "Ascultați așadar cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul șezând pe tronul Său și toată oștirea cerească stătea de-a dreapta și de-a stânga Lui.
19. Atunci Domnul a zis: "Cine din voi ar putea să ducă în ispită pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă și să cadă în Ramotul din Galaad?" Și a răspuns unul una și altul alta.
20. Atunci a ieșit un duh și a stat înaintea feței Domnului și a zis: "Eu îl voi duce în ispită". Și a zis Domnul: "în ce chip?"
21. Acela a zis: "Mă duc și mă fac duh al minciunii în gurile tuturor proorocilor lui". Iar Domnul a zis: "Tu îl vei duce în ispită și ai să izbutești. Du-te și fă așa!
22. Și acum iată a slobozit Domnul pe duhul minciunii ca să intre în gurile acestor prooroci ai tăi. Dar Domnul n-a grăit de bine pentru tine".
23. Și s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana și a lovit pe Miheia peste obraz, zicând: "Pe ce drum anume s-a retras Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?"
24. Iar Miheia a zis: "Iată ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi".
25. Atunci a zis regele lui Israel: "Luați-l pe Miheia, duceți-l la Amon, căpetenia orașului, și la Ioaș, fiul regelui,
26. Și le spuneți: Așa grăiește regele: Puneți pe acesta la închisoare și să-l hrăniți ca în vreme de lipsă, cu puțină pâine și cu puțină apă, până când mă voi întoarce cu pace".
27. Dar Miheia a zis: "Dacă te vei întoarce sănătos, despre aceasta Domnul n-a grăit prin mine". Apoi a zis: "Ascultați acestea toți!"
28. După aceea a plecat regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda, împotriva Ramotului din Galaad.
29. Zis-a regele lui Israel către Iosafat: "Eu îmi schimb hainele și intru în luptă; iar tu îmbracă-te în hainele tale cele de rege". Și și-a schimbat hainele regele lui Israel și a intrat în luptă.
30. Regele Siriei însă poruncise căpeteniilor carelor de război, zicând: "Să nu vă luptați nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele lui Israel!"
31. Când căpeteniile carelor de război au văzut pe Iosafat, ei și-au zis: "Acesta este regele lui Israel" și l-au împresurat ca să se lupte cu el. Însă Iosafat a strigat, iar Dumnezeu i-a dat ajutor și i-a îndepărtat Domnul de la el.
32. Și, când căpeteniile carelor de război au văzut că acesta nu este regele lui Israel, s-au dat înapoi de la el.
33. Dar un om, din întâmplare, și-a întins arcul său atunci și a rănit pe regele lui Israel prin încheietura armăturii, iar regele a zis celui ce-i mâna carul: "Întoarce-te și scoate-mă din luptă, căci sunt rănit".
34. În acea zi, lupta a fost crâncenă și regele lui Israel a stat în car în fața Sirienilor până seara, iar la asfințitul soarelui a murit.

▲ Începutul paginii.