Biblia/Vechiul Testament/Cartea Judecătorilor/Capitolul 19

Adaugă legături
←←Capitolul 18 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea Judecătorilor, Capitolul 19)
 Capitolul 20→→
Descarcă această pagină ca EPUB Descarcă în format ePub


  1. În zilele acelea, când nu era rege în Israel, trăia un levit pe coasta Muntelui Efraim. Acesta și-a luat o concubină din Betleemul Iudei.
  2. Și s-a certat cu el și s-a dus de la el înapoi la casa tatălui ei în Betleemul Iudei și a stat acolo patru luni.
  3. Atunci bărbatul ei s-a sculat și s-a dus după ea, ca să se împace cu ea și s-o aducă acasă. Cu el era o slugă a sa și o pereche de asini. Și l-a dus ea în casa tatălui său.
  4. Socrul său, tatăl acestei tinere femei, văzându-l, l-a întâmpinat cu bucurie și l-a oprit și el a rămas la el trei zile. Au mâncat și au băut și au rămas acolo.
  5. A patra zi s-au sculat ei de vreme și s-au gătit să plece. Iar tatăl tinerei femei a zis către ginerele său: "Întărește-ți inima cu o bucățică de pâine și apoi vei pleca".
  6. Și au rămas și au mâncat și au băut amândoi împreună. Apoi tatăl tinerei femei a zis către omul acela: "Rămâi încă și noaptea asta, ca să se veselească inima ta".
  7. Omul acela însă s-a sculat să plece, dar socrul său l-a rugat și el a mai rămas o noapte acolo.
  8. A cincea zi s-a sculat el de dimineață ca să plece. și tatăl acelei tinere femei iar i-a zis: "Întărește-ți inima ta cu pâine și zăbovește până când va fi soarele spre asfințit". Și au mâncat ei amândoi și au băut.
  9. Apoi s-a sculat omul acela ca să plece el și concubina sa și sluga sa. Iar socrul său, tatăl tinerei femei, a zis: "Iată s-a plecat ziua spre seară, rămâi, rogu-te, iată ziua se va sfârși curând, rămâi aici; să se veselească inima ta! Mâine vă veți scula de dimineață și veți pleca în calea voastră și te vei duce la casa ta".
  10. Dar omul nu s-a învoit să rămână, ci s-a sculat și a plecat și a venit până la Iebus, care acum este Ierusalimul. Cu el erau doi asini încărcați și concubina lui.
  11. Dar când s-au apropiat ei de Iebus, ziua se apropia de seară. Atunci a zis sluga către stăpânul său: "Să ne abatem în cetatea aceasta a Iebuseilor și să rămânem în ea".
  12. Stăpânul lui însă i-a zis: "Nu, să nu intrăm în cetatea unor oameni de alt neam, care nu sunt din fiii lui Israel, ci să mergem până la Ghibeea".
  13. Apoi a zis iar către sluga sa: "Să mergem până la unul din aceste locuri și să rămânem în Ghibeea sau Rama".
  14. Și au mers ei și au ajuns aproape de Ghibeea și, când au ajuns la Ghibeea lui Veniamin, a asfințit soarele.
  15. și s-au abătut într-acolo, ca să meargă să rămână în Ghibeea. Și au venit și au rămas în ulița cetății, căci nimeni nu i-a chemat În casă ca să-i găzduiască.
  16. Iată însă că venea un bătrân de la lucru din câmp, seara; acesta era de neam din Muntele Efraim și trăia în Ghibeea. Iar locuitorii din cetatea aceasta erau din fiii lui Veniamin.
  17. Și ridicându-și ochii săi, văzu un trecător pe ulița cetății; și a zis bătrânul: "Încotro mergi și de unde vii?"
  18. A zis acela: "Noi mergem de la Betleemul Iudei la muntele lui Efraim, de unde sunt eu; am fost la Betleemul Iudei și acum mă duc la casa Domnului; dar nimeni nu mă cheamă în casă;
  19. Noi avem și paie și nutreț pentru asinii noștri; de asemenea pâine și vin pentru mine și pentru roaba ta și pentru sluga aceasta a robilor tăi; n-avem nevoie de nimic".
  20. Atunci bătrânul a zis: "Fiți liniștiți; toate lipsurile rămân asupra mea, numai să nu rămâi în uliță!"
  21. Apoi l-a dus în casa sa și a dat nutreț asinilor lui, iar ei și-au spălat picioarele și au mâncat și au băut.
  22. Dar după ce s-a veselit inima lor, iată locuitorii cetății, oameni desfrânați, au înconjurat casa, bătând în ușă și zicând bătrânului, stăpânul casei: "Scoate pe omul care a intrat în casa ta, ca să-l cunoaștem".
  23. Atunci stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: "Nu, frații mei, să nu faceți rău omului, de vreme ce a intrat în casa mea, să nu faceți această ticăloșie!
  24. Iată, eu am o fiică fecioară și el are o concubină; vi le voi scoate, ca să le cunoașteți pe ele și să faceți cu ele ce vă place; iar cu omul acesta să nu faceți această nebunie!"
  25. Dar ei n-au voit să-l asculte. Atunci omul a luat pe concubina sa și a scos-o în uliță. Iar ei au cunoscut-o pe ea și și-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața, și la ivirea zorilor au părăsit-o.
  26. Și în revărsatul zorilor a venit femeia și a căzut înaintea ușii casei omului aceluia, la care era stăpânul ei și a zăcut acolo până s-a făcut ziuă.
  27. Stăpânul ei însă s-a sculat dimineața, a deschis ușa casei și a ieșit, ca să plece în drumul său; și iată concubina sa zăcea la ușa casei, și mâinile ei erau pe prag.
  28. Atunci el i-a zis: "Scoală să mergem!" Dar n-a primit nici un răspuns, pentru că murise. Atunci el a pus-o pe un asin și s-a ridicat și a plecat la casa sa.
  29. Iar dacă a ajuns la casa sa, a luat un cuțit și, apucând pe concubina sa, a tăiat-o bucățică eu bucățică în douăsprezece părți și le-a trimis în toate hotarele lui Israel.
  30. Tot cel ce vedea acestea zicea: "N-a mai fost, nici nu s-a mai văzut ceva asemenea din zilele ieșirii fiilor lui Israel din țara Egiptului, până în ziua aceasta". Iar oamenilor trimiși din partea sa le dăduse poruncă, zicându-le: "Așa să spuneți la tot Israelul: A mai fost oare cândva asemenea cu aceasta? Luați seama la aceasta, sfătuiți-vă și hotărâți!"


▲ Începutul paginii.
Adus de la „https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=Biblia/Vechiul_Testament/Cartea_Judecătorilor/Capitolul_19&oldid=64115”