Biblia/Vechiul Testament/Cartea întâi a Regilor/Capitolul 25

←←Capitolul 24

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea întâi a Regilor, Capitolul 25)

Capitolul 26→→

Descarcă această pagină ca EPUB

În vremea aceea a murit Samuel și s-a adunat tot Israelul de l-au plâns și l-au îngropat în casa lui, în Rama. Iar David s-a sculat și s-a coborât în pustiul Maonului.
În Maon era un om foarte bogat, care-și avea turmele în Carmel; acesta avea trei mii de oi și o mie de capre și venise în Carmel la tunsul oilor sale. Numele omului aceluia era Nabal, iar numele femeii lui era Abigail.
Femeia aceasta era foarte deșteaptă și frumoasă la chip, iar el era om aspru și rău la nărav; se trăgea din neamul lui Caleb.
Auzind David în pustiu că Nabal își tunde oile în Carmel,
A trimis zece tineri cărora David le-a zis: "Suiți-vă în Carmel și mergeți la Nabal să-i spuneți multă sănătate din partea mea!
Și-i ziceți așa: "Să trăiți! Pace ție! Pace casei tale! Pace la toate ale tale!
Am auzit acum că la tine se tund oile; iată păstorii tăi au fost cu noi și noi nu le-am făcut nici un rău; nimic din ale lor nu s-a pierdut în tot timpul șederii lor în Carmel,
Întreabă slugile și îți vor spune. Să afle dar băieții aceștia bunăvoință înaintea ochilor tăi, că la zi bună am venit. Dă robilor tăi și fiului tău David ce se îndură mâna ta"
S-au dus deci oamenii lui David și au spus lui Nabal, în numele lui David, toate cuvintele acestea. Apoi au tăcut. Nabal însă a sărit și a răspuns trimișilor lui David și a zis:
"Cine este David și cine este fiul lui Iesei? Acum sunt o mulțime de robi care fug de la stăpânii lor.
Nu cumva voi lua pâinile mele și apa mea și vinul meu și carnea pregătită pentru cei ce tund oile mele și să le dau la niște oameni pe care nu-i știu de unde sunt?"
Și s-au dus înapoi pe calea lor oamenii lui David și, întorcându-se, au venit și i-au spus toate vorbele acestea.
Atunci David a zis oamenilor săi: "Încingeți-vă fiecare sabia!" Și și-a încins fiecare sabia și a încins însuși David sabia sa; și au plecat după David ca la patru sute de oameni, iar două sute au rămas în tabără.
Iar Abigail, femeia lui Nabal, fusese vestită de unul din slujitori, care-i zisese: "Iată David a trimis din pustie soli să salute pe stăpânul nostru, dar el s-a purtat cu el ca un netrebnic.
Oamenii aceștia sunt însă foarte buni cu noi, nu ne-au făcut rău și nimic din ale noastre nu s-a pierdut în timpul cât am umblat cu ei când eram la câmp.
Ei au fost pentru noi ca un zid de apărare și ziua și noaptea în timpul cât am păscut oile aproape de ei.
Așadar gândește-te și vezi ce este de făcut, căci de bună seamă primejdia amenință pe stăpânul nostru și toată casa lui; el însă este om rău și nu putem grăi cu el".
Atunci Abigail a luat repede două sute de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gătite, cinci măsuri de grăunțe prăjite, o sută de legături de stafide și două sute de legături de smochine și, încărcându-le pe asini,
A zis slugilor sale: "Plecați înaintea mea, căci iată eu vin după voi". Iar bărbatului său, Nabal, nu i-a spus nimic.
Când însă ea, șezând pe un asin, se cobora pe drumul șerpuitor al muntelui, iată David și oamenii săi veneau în întâmpinarea ei și ea s-a întâlnit cu el.
Atunci David a zis: "În zadar am apărat eu în pustiu toată averea acestui om, încât nimic nu s-î pierdut din cele ce erau ale lui și iată, el îmi plătește cu rău pentru bine.
Așa și așa să facă Dumnezeu cu robul Său David și încă și mai mult să facă, dacă până mâine în revărsatul zorilor voi mai lăsa pe cineva de parte bărbătească din tot ce are Nabal".
Când Abigail a văzut pe David, s-a coborât repede de pe asină și a căzut înaintea lui David cu fața sa și i s-a închinat până la pământ.
Apoi a căzut la picioarele lui și a zis: "Asupra mea este păcatul, domnul meu! Îngăduie roabei tale să vorbească urechilor tale și ascultă cuvintele roabei tale.
Să nu întoarcă domnul meu luarea aminte asupra acestui om rău, asupra lui Nabal; căci cum îi e numele, și nebunia se ține de el. Iar eu, roaba ta, n-am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai trimis.
Dar acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, nu-ți va îngădui Domnul să mergi la vărsare de sânge și va înfrâna mâna ta de la răzbunare.
Vrăjmașii tăi, cei ce plănuiesc rele împotriva domnului meu, să ajungă ca Nabal.
Iartă vinovăția roabei tale! Domnul negreșit va ridica casă tare domnului meu, căci lupta Domnului luptă domnul meu și rău nu se află în tine în toată viata ta.
De se va scula vreun om să te urmărească și să caute sufletul tău, atunci sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii de lângă Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul vrăjmașilor tăi îl va arunca el ca dintr-o praștie.
Iar când va face Domnul domnului meu tot binele ce l-a grăit pentru tine și te va pune povățuitor peste Israel,
Atunci nu va fi pentru inima domnului meu amărăciune și neliniște faptul că n-a vărsat în zadar sânge și s-a ferit de răzbunare. Iar Domnul va face bine stăpânului meu și-ti vei aduce aminte de roaba ta și-i vei arăta milă".
Atunci David a zis către Abigail: "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis acum în întâmpinarea mea!
Binecuvântată fie mintea ta și binecuvântată să fii și tu, că nu m-ai lăsat acum să merg la vărsare de sânge și să mă răzbun:
Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit de-ați face ție rău; dacă nu te-ai fi grăbit să vii întru întâmpinarea mea, apoi până mâine în revărsatul zorilor n-aș fi lăsat lui Nabal pe nimeni de parte bărbătească".
Și a primit David din mâinile ei cele ce-i adusese și i-a zis: "Mergi sănătoasă la casa ta! Iată am ascultat glasul tău și ji-am cinstit fața".
După aceea a venit Abigail la Nabal și iată acesta avea ospăț în casa sa, ospăț împărătesc, și inima lui Nabal era veselă, căci băuse de se îmbătase. De aceea nu i-a spus ea nici un cuvânt, nici mare, nici mic, până dimineața.
Iar dimineața, când Nabal s-a trezit, femeia sa i-a spus toate cele ce se întâmplaseră. Atunci a încremenit inima lui și el a rămas ca de piatră.
Iar după vreo zece zile a lovit Domnul pe Nabal și acesta a murit.
Auzind David că Nabal a murit, a zis: "Binecuvântat fie Domnul, Care a răsplătit înjosirea ce mi-a pricinuit-o Nabal și a ferit pe robul Său de la rău. Domnul a întors răul lui Nabal în capul lui". Și a trimis David să spună Abigailei că el o ia de soție.
Deci au venit slujitorii lui David la Abigail în Carmel și i-au zis așa: "David ne-a trimis la tine, ca să te luăm să-i fii femeie".
Atunci ea s-a sculat și s-a închinat cu fala până la pământ și a zis: "Iată roaba ta este gata să fie slujnică, ca să spele picioarele slugilor domnului meu".
și s-a gătit repede Abigail, s-a suit pe asin și cinci slujnice au însoțit-o; și s-a dus ea după trimișii lui David și a ajuns femeia lui.
Și a mai luat David și pe Ahinoam din Izreel și au fost amândouă femeile lui.
Iar Saul a dat pe fiica sa Micol, femeia lui David, lui Paltiel, fiul lui Laiș, din Galim.

▲ Începutul paginii.