Biblia/Vechiul Testament/Cartea întâi a Regilor/Capitolul 23
- Atunci i s-a vestit lui David și i s-a spus: "Iată Filistenii au năvălit în Cheila și pradă ariile".
- Și a întrebat David pe Domnul, zicând: "Să merg oare să lovesc pe acești Filisteni?" Iar Domnul a răspuns lui David: "Mergi, lovește pe Filisteni și izbăvește Cheila!"
- Dar cei ce erau cu David i-au zis: "Iată noi ne temem aici în Iuda. Cum dar să mergem în Cheila contra taberelor filistene? Vrei să cădem pradă Filistenilor?"
- Atunci David a întrebat din nou pe Domnul și Domnul i-a răspuns și i-a zis: "Scoală și mergi la Cheila, căci Eu am să dau pe Filisteni în mâinile tale".
- Și s-a dus David cu oamenii săi la Cheila, de s-a luptat cu Filistenii, le-a luat vitele, le-a pricinuit înfrângere mare și a salvat David pe locuitorii din Cheila.
- Când Abiatar, fiul lui Ahimelec, a fugit la David și apoi s-a dus cu el la Cheila, a adus cu sine și efodul.
- Atunci s-a spus lui Saul că David a mers la Cheila; iar Saul a zis: "Dumnezeu l-a dat în mâinile mele, căci a intrat în cetate și s-a închis cu porii și cu zăvoare".
- Și a chemat Saul tot poporul la război, ca să meargă la Cheila să împresoare pe David și pe oamenii lui.
- Când însă David a aflat că Saul i-a pus gând rău, a zis preotului Abiatar: "Adu efodul Domnului!"
- Apoi David a adăugat: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila să dărâme cetatea din pricina mea.
- Mă vor da locuitorii din Cheila pe mâinile lui și va veni Saul aici, cum a auzit robul Tău? Doamne Dumnezeul lui Israel, descoperă aceasta robului Tău". Iar Domnul a zis: "Va veni!"
- Și a zis David: "Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine și oamenii mei în mâinile lui Saul?" Și a zis Domnul: "Te vor da!"
- Atunci s-a ridicat David și oamenii lui ca la șase sute de inși, au ieșit din Cheila și s-au dus unde au putut. Lui Saul însă i s-a spus că David a fugit din Cheila și atunci el și-a schimbat planul.
- Iar David a petrecut prin pustiu în locuri nestrăbătute și apoi pe un munte din pustiul Zif. Saul îl căuta în toate zilele, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
- David văzuse că Saul a ieșit să caute sufletul lui, dar el se afla într-o pădure din pustiul Zif.
- Atunci s-a sculat Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David în pădure și l-a întărit cu nădejdea în Dumnezeu,
- Zicându-i: "Nu te teme, căci nu te va găsi mâna tatălui meu Saul și tu vei împărăți peste Israel, iar eu voi fi al doilea după tine; Saul, tatăl meu, știe aceasta".
- Și au încheiat ei între ei legământ înaintea feței Domnului. Apoi Ionatan s-a întors la casa sa, iar David a rămas în pădure.
- Atunci au venit Zifeii la Saul în Ghibeea și au zis: "Iată David stă ascuns la noi prin locuri nestrăbătute, în pădure, pe muntele Hachila, care vine la dreapta Ieșimonului.
- Așadar, o, rege, mergi după dorința sufletului tău, iar treaba noastră va fi să-l dăm în mâinile regelui".
- Saul însă le-a zis: "Binecuvântați să fiți voi la Domnul, că ați avut milă de mine.
- Mergeți și vă mai încredințați încă; cercetați și vedeți locul lui, pe unde îi calcă piciorul și cine l-a văzut acolo, căci mie mi se spune că este foarte șiret.
- Cercetați și aflați toate ascunzișurile în care se dosește; apoi întoarceți-vă la mine cu știri amănunțite și eu voi merge cu voi, de este în acea țară; îl voi căuta în toate miile lui Iuda".
- S-au sculat deci aceia și s-au dus la Zif, înainte de Saul. David însă și oamenii lui erau în pustia Maon, în șes, la dreapta Ieșimonului.
- Și a plecat Saul cu oamenii săi să-l caute, dar David a fost vestit de aceasta și a trecut spre stâncă, rămânând în pustia Maon. De aceasta a auzit și Saul și a alergat după David în pustia Maon:
- Saul mergea pe o coastă a muntelui, iar David cu oamenii săi se afla pe cealaltă coastă a muntelui. Când David grăbea să se depărteze de Saul, iar Saul cu oamenii lui se sileau să împresoare pe David și pe oamenii lui, ca să-i prindă,
- Atunci a venit la Saul un crainic și a zis: "Grăbește și vino, că Filistenii au intrat în țară". Atunci s-a întors Saul din urmărirea lui David și s-a dus în întâmpinarea Filistenilor, din care pricină s-a și numit locul acela: Sela-Hamahlecot (Stânca împărțirii).
| ▲ Începutul paginii. |