Biblia/Vechiul Testament/Cartea întâi a Macabeilor/Capitolul 7

Sari la navigare Sari la căutare
←←Capitolul 6 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea întâi a Macabeilor, Capitolul 7)
Capitolul 8→→


  1. În anul o sută cincizeci și unu a fugit Dimitrie, fiul lui Seleuc, din Roma, și a venit cu oameni puțini la o cetate de lângă mare și a domnit acolo.
  2. Și după ce a venit în casa domniei părinților săi, a prins oștirea, pe Antioh și pe Lisias, ca să-i ducă la el.
  3. Și când i s-a dat de știre, el a zis: "Nu-mi arătați fețele lor".
  4. Și i-au omorât pe ei oștirile, și a șezut Dimitrie în scaunul regatului lui.
  5. Și au venit la el toți bărbații cei fără de lege, și necredincioșii din Israel și Alchimos, conducătorul lor, care voia să fie arhiereu.
  6. Și au pârât pe popor către rege, zicând: "Pierdut-au Iuda și frații lui pe toți prietenii tăi, și pe noi ne-au risipit din pământul nostru.
  7. Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să vadă toată pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă și țării regelui, și să-i pedepsească pe ei și pe toți cei care le ajută lor".
  8. Și a ales regele pe Bacchide, prietenul său, care stăpânea dincolo de râu, mare dregător al domniei și credincios regelui.
  9. Și l-a trimis pe el și pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a făcut arhiereu, și i-a poruncit lui să se răzbune asupra fiilor lui Israel.
  10. Și au purces și au venit cu putere multă în țara lui Iuda și au trimis cu vicleșug soli lui Iuda și fraților lui cu cuvinte de pace.
  11. Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au văzut că veniseră cu putere multă.
  12. Și s-a adunat la Alchimos și la Bacchide adunare de cărturari, să caute cele drepte.
  13. Și Asideii erau întâi între fiii lui Israel și cereau de la ei pace.
  14. Că ziceau: "Un preot din seminția lui Aaron a venit cu oștirile și nu ne va face strâmbătate".
  15. Și el a grăit către ei cuvinte de pace și li s-a jurat, zicând: "Nu vom face rău vouă și prietenilor voștri".
  16. Și ei au crezut lui, însă aceia au prins șaizeci de bărbați și i-au omorât într-o zi, după cuvintele scrise:
  17. "Trupurile cuvioșilor Tăi și sângele lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape".
  18. Și a căzut frica și cutremurul peste tot poporul și ziceau: "Că nu este la ei adevăr și judecată, că au călcat legătura și jurământul făcut".
  19. Și a plecat Bacchide de la Ierusalim și a tăbărât la Betzet și a trimis ca să prindă pe cei care fugiseră din ceata lui, precum și o seamă din popor, pe care, după ce i-a omorât i-a aruncat într-o fântână.
  20. Și a încredințat țara lui Alchimos și a lăsat cu el oștire multă să-i ajute și s-a dus Bacchide la rege.
  21. Și s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe arhierie.
  22. Și s-au adunat la el toți cei care tulburau poporul său și au biruit țara lui Iuda și au pricinuit necaz mare lui Israel.
  23. Și a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos și cei care erau cu el între fiii lui Israel, mai mult decât neamurile.
  24. Și a ieșit la toate hotarele Iudeii împrejur și a pus pedepse asupra bărbaților care au mers de bună voie cu Alchimos și i-a oprit a merge în țară.
  25. Iar dacă a văzut Alchimos că s-a întărit Iuda și cei care erau cu el, a cunoscut că nu le va putea sta împotrivă și, întorcându-se la rege, i-a pârât de cele mai rele fapte.
  26. Și a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seamă căpetenii ale lui, care avea ură și vrăjmășie asupra lui Israel, și i-a poruncit să piardă poporul.
  27. Și a venit Nicanor în Ierusalim cu oștire multă și a trimis la Iuda și la frații lui cu vicleșug cuvinte de pace, zicând:
  28. "Să nu fie vrajbă între noi și voi; eu voi veni cu oameni puțini să văd fețele voastre cu pace".
  29. Și a venit la Iuda și s-au sărutat unii cu alții cu pace, iar vrăjmașii erau gata să răpească pe Iuda.
  30. Și a cunoscut Iuda că a venit asupra lui eu vicleșug, s-a temut de el și n-a voit să mai vadă fața lui.
  31. Și a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul lui și a ieșit în întâmpinarea lui Iuda, înspre Cafarsalam, la război.
  32. Și au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute de bărbați, iar ceilalți au fugit în cetatea lui David.
  33. Și după întâmplările acestea, s-a suit Nicanor în muntele Sionului și au ieșit unii dintre preoții din locul sfânt și dintre bătrânii poporului să se închine lui cu pace și să-i arate arderea de tot, care se aduce pentru rege.
  34. Iar el i-a batjocorit și i-a ocărit, grăind cu trufie.
  35. Și s-a jurat cu mânie, zicând: "De nu mi se va da Iuda și tabăra lui în mâinile mele acum, când mă voi întoarce biruitor, voi arde templul acesta!" Și a ieșit cu mânie mare.
  36. Și au intrat preoții și stând în fața altarului și a templului Domnului, au plâns zicând:
  37. "Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme numele Tău în el, să fie locaș de rugăciune și de cerere pentru poporul Tău.
  38. Adu pedeapsă asupra omului acestuia și asupra taberei lui și să cadă în sabie; adu-Ți aminte de hulele lor și nu-i suferi pe ei".
  39. Și a ieșit Nicanor din Ierusalim și a tăbărât la Bethoron și l-a întâmpinat pe el încă o armată siriană.
  40. Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de bărbați și s-a rugat Iuda, zicând;
  41. "Când au hulit solii cei trimiși de regele Asirienilor, a ieșit îngerul Tău, Doamne, și a bătut dintre ei o sută optzeci și cinci de mii.
  42. Așa zdrobește oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască și ceilalți că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea lui".
  43. Și s-au lovit taberele la război în treisprezece ale lunii Adar și a fost înfrântă tabăra lui Nicanor și întâi el a căzut în război.
  44. Și dacă a văzut tabăra lui că Nicanor a căzut, lepădând armele sale, a fugit.
  45. Și i-au gonit cale de o zi de la Adasa până unde vine Ghezer și au trâmbițat după ei neîncetat cu trâmbițele.
  46. Și au ieșit din toate satele Iudeii de primprejur și i-au înconjurat. Și s-au încăierat unii cu alții și au căzut toți vrăjmașii și n-a rămas dintre ei nici unul.
  47. Și au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor și dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-au adus și le-au spânzurat la Ierusalim.
  48. Și s-a bucurat poporul și a petrecut în ziua aceea cu veselie mare.
  49. Și au rânduit ca în tot anul să se țină ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.
  50. Și a avut pace Iuda puține zile.


▲ Începutul paginii.