Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Solomon/Capitolul 2

 

1. Cei care cugetă nedrept și-au zis în sine: "Viața noastră este scurtă și tristă și omul nu poate scăpa de moarte, nici nu cunoaște cine l-ar izbăvi de șeol.
2. Din întâmplare am ajuns să fim cum suntem și după viața aceasta vom fi ca și cum n-am fi fost niciodată; căci fum este suflarea din nările noastre și cugetarea o scânteie care se aprinde din mișcarea inimii noastre.
3. Când se va stinge, trupul nostru se va face cenușă și duhul se va risipi ca aerul cel ușor.
4. Numele nostru se va uita cu vremea și nimeni nu-și va aduce aminte de lucrurile noastre și viața noastră va trece ca urma norului și se va risipi ca negura, pe care o alungă razele soarelui și căldura lui o îngreuiază.
5. Ca umbra de trecătoare este viața noastră și sfârșitul ei este fără înapoiere, că s-a pecetluit și nimeni nu mai vine înapoi.
6. Veniți deci și să ne desfătăm cu bunătățile cele de acum și de făpturi să ne folosim cu toată căldura tinereții.
7. Să avem din belșug vinuri scumpe și miresme și să nu lăsăm să treacă florile de primăvară.
8. Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se veștejesc.
9. Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, să lăsăm pretutindeni semnele veseliei noastre, căci aceasta este partea și menirea noastră.
10. Să asuprim pe cel sărac și drept, să nu ne fie milă de văduvă, și de căruntețile bătrânului încărcat de ani să nu ne rușinăm.
11. Puterea noastră să fie legea dreptății noastre, că ce este slab nu este de nici un folos.
12. Să vânăm pe cel drept, fiindcă ne stingherește și se împotrivește isprăvilor noastre și ne scoate vină că stricăm legea și ne învinovățește că nu umblăm cum am fost învățați din copilărie.
13. El se face pe sine că are cunoștință despre Dumnezeu și se numește: fiul Domnului.
14. El este pentru noi ca o osândă a gândurilor noastre și ne este greu chiar când ne uităm la el.
15. Căci viața lui nu seamănă cu viața celorlalți și cărările lui sunt schimbate.
16. Înaintea lui suntem socotiți ca necurați și de căile noastre se ferește ca de o spurcăciune; el fericește sfârșitul celor drepți și se laudă că are pe Dumnezeu drept tată.
17. Deci să vedem dacă cuvintele lui sunt adevărate și să cercetăm ce i se va întâmpla ieșind din această viață.
18. Căci dacă dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra și-l va scoate din mâna potrivnicilor săi.
19. Să-l încercăm cu ocări și cu chinuri, ca să vedem cât este de răbdător și să încercăm suferința lui.
20. Să-l dăm unei morți de ocară căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el".
21. Acestea sunt gândurile lor, dar ei se amăgesc, viclenia lor i-a orbit.
22. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n-au nădejde în răsplata sfințeniei și nu cred că sufletele curate vor avea. cununa lor.
23. Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune și l-a făcut după chipul ființei Sale.
24. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume și cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.

▲ Începutul paginii.