Biblia/Vechiul Testament/Avacum/Capitolul 1

 

1. Vedenia pe care a văzut-o Avacum proorocul.
2. Până când, Doamne, voi striga fără ca să mă asculți și voi ridica glasul meu către Tine din pricina silniciei, fără ca Tu să mă izbăvești?
3. Pentru ce Tu mă lași să văd nedreptatea și privești apăsarea? Prăpădul și silnicia sînt în fața mea, certuri și gâlcevi se iscă!
4. Pentru aceasta, legea nu are nici o tărie și dreptatea nu se arată niciodată; cel nelegiuit biruie pe cel drept, iar judecata iese strâmbă.
5. Aruncați privirea printre popoare, fiți cu băgare de seamă și înspăimântați-vă, căci se săvârșește în vremea voastră un lucru pe care voi nu l-ați crede, dacă l-ar povesti cineva!
6. Iată Eu stârnesc pe Caldei, neam amarnic și iute, care cutreieră ținuturi necuprinse, ca să pună stăpânire pe locuințe care nu sînt ale lui.
7. El este năpraznic și înfricoșător. Puterea lui face dreptul lui, strălucirea lui.
8. Mai iuți decât leoparzii sînt caii lui și mai mușcători decât lupii de seară. Călăreții lui se avântă, de departe, vin și zboară, ca vulturul grăbit să sfâșie prada.
9. Tot neamul acesta vine ca să săvârșească silnicie; spaima merge înaintea lui și robii îi adună laolaltă ca nisipul.
10. El își bate joc de regi și râde de căpetenii. El își bate joc de toate întăriturile, căci ridică în jurul lor valuri de pământ, și le cuprinde.
11. Pe urmă furtuna s-a întors și a trecut; el se face vinovat. Se încrede în tăria lui; iată dumnezeul lui!
12. Nu ești Tu, oare, din străvechile vremuri, Domnul Dumnezeul meu, Sfântul meu? Tu, Care nu poți muri! Tu, Doamne, ai rânduit acest popor spre dreptate și pe stâncă Tu l-ai întărit, ca să săvârșească drepte rânduieli.
13. Ochii Tăi sînt prea curați ca să vadă răul, Tu nu poți privi apăsarea. Pentru ce ai privi Tu, oare, pe cei vicleni și ai tăcea, când cel nelegiuit sfâșie pe unul mai drept decât el?
14. Tu socotești pe oameni ca pe peștii mării și ca pe târâtoarele care n-au stăpân?
15. El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa și ii adună pe toți în năvodul său. Pentru aceasta se bucură și se veselește.
16. Drept aceea el aduce jertfă mrejei sale și tămâieri năvodului său, căci cu ajutorul lor partea lui este grasă și mîncărurile lui mai sățioase.
17. Oare își va deșerta el într-una mreaja și va junghia fără milă popoarele?

▲ Începutul paginii.