Biblia/Noul Testament/Romani/Capitolul 7

Jump to navigation Jump to search
←←Capitolul 6 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Noul Testament, Romani, Capitolul 7)
Capitolul 8→→


  1. Oare nu știți, fraților - căci celor ce cunosc Legea vorbesc - că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăiește?
  2. Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăiește; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
  3. Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă față de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.
  4. Așa că, frații mei, și voi ați murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem roade lui Dumnezeu.
  5. Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morții;
  6. Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ținuți robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche.
  7. Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aș fi știut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu poftești!
  8. Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.
  9. Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viață;
  10. Iar eu am murit! Și porunca, dată spre viață, mi s-a aflat a fi spre moarte.
  11. Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înșelat și m-a ucis prin ea.
  12. Deci, Legea e sfântă și porunca e sfântă și dreaptă și bună.
  13. Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morții? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.
  14. Căci știm că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
  15. Pentru că ceea ce fac nu știu; căci nu săvârșesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc.
  16. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună.
  17. Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuiește în mine.
  18. Fiindcă știu că nu locuiește în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu;
  19. Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc.
  20. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
  21. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
  22. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
  23. Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minții mele și făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
  24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?
  25. Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.


▲ Începutul paginii.