Biblia/Noul Testament/Matei/Capitolul 22
- Și, răspunzând, Iisus a vorbit iarăși în pilde, zicându-le:
- Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său.
- Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină.
- Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă.
- Dar ei, fără să țină seama, s-au dus: unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui;
- Iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis.
- Și auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, și trimițând oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc.
- Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici.
- Mergeți deci la răspântiile drumurilor și pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă.
- Și ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți.
- Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
- Și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
- Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
- Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
- Atunci s-au dus fariseii și au ținut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.
- Și au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învățătorule, știm că ești omul adevărului și întru adevăr înveți calea lui Dumnezeu și nu-Ți pasă de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.
- Spune-ne deci nouă: Ce Ți se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?
- Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiți, fățarnicilor?
- Arătați-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
- Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta și inscripția de pe el?
- Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
- Auzind aceasta, s-au minunat și, lăsându-L, s-au dus.
- În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, și L-au întrebat,
- Zicând: Învățătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soție pe cea văduvă și să ridice urmași fratelui său.
- Deci erau, la noi, șapte frați; și cel dintâi s-a însurat și a murit și, neavând urmaș, a lăsat pe femeia sa fratelui său.
- Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.
- În urma tuturor a murit și femeia.
- La înviere, deci, a cărui dintre cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o de soție.
- Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciți neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
- Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
- Iar despre învierea morților, au n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:
- "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morților, ci al viilor.
- Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.
- Și auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă.
- Unul dintre ei, învățător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat:
- Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
- El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.
- Aceasta este marea și întâia poruncă.
- Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
- În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii.
- Și fiind adunați fariseii, i-a întrebat Iisus,
- Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.
- Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numește pe El Domn? - zicând:
- "Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale".
- Deci dacă David Îl numește pe El domn, cum este fiu al lui?
- Și nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt și nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.
| ▲ Începutul paginii. |