Biblia/Noul Testament/Matei/Capitolul 20
| ←←Capitolul 19 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Noul Testament, Matei, Capitolul 20) |
Capitolul 21→→ |
- Căci împărăția cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa.
- Și învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.
- Și ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru.
- Și le-a zis acelora: Mergeți și voi în vie, și ce va fi cu dreptul, vă voi da.
- Iar ei s-au dus. Ieșind iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa.
- Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții, stând fără lucru, și le-a zis: De ce ați stat aici toată ziua fără lucru?
- Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceți-vă și voi în vie și ce va fi cu dreptul veți lua.
- Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi.
- Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar.
- Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat și ei tot câte un dinar.
- Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei,
- Zicând: Aceștia de pe urmă au făcut un ceas și i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei și arșița.
- Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?
- Ia ce este al tău și pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca și ție.
- Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?
- Astfel vor fi cei de pe urmă întâi și cei dintâi pe urmă, că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
- Și suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici și le-a spus lor, pe cale:
- Iată ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor, și-L vor osândi la moarte;
- Și Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească și să-L răstignească, dar a treia zi va învia.
- Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se și cerând ceva de la El.
- Iar El a zis ei: Ce voiești? Ea a zis Lui: Zi ca să șadă acești doi fii ai mei, unul de-a dreapta 1i altul de-a stânga Ta, întru împărăția Ta.
- Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu știți ce cereți. Puteți, oare, să beți paharul pe care-l voi bea Eu și cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezați? Ei I-au zis: Putem.
- Și El a zis lor: Paharul Meu veți bea și cu botezul cu care Eu Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta și de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.
- Și auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi frați.
- Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Știți că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele și cei mari le stăpânesc.
- Nu tot așa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
- Și care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,
- După cum și Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.
- Și plecând ei din Ierihon, mulțime mare venea în urma Lui.
- Și iată doi orbi, care ședeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: Miluiește-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David!
- Dar mulțimea îi certa ca să tacă; ei însă și mai tare strigau, zicând: Miluiește-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David.
- Și Iisus, stând, i-a chemat și le-a zis: Ce voiți să vă fac?
- Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noștri.
- Și făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, și îndată au văzut și I-au urmat Lui.
| ▲ Începutul paginii. |