Biblia/Noul Testament/Matei/Capitolul 14
| ←←Capitolul 13 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Noul Testament, Matei, Capitolul 14) |
Capitolul 15→→ |
- În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.
- Și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el.
- Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.
- Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine s-o ai de soție.
- Și voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca prooroc.
- Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc și i-a plăcut lui Irod.
- De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
- Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
- Și regele s-a întristat, dar, pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.
- Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan, în temniță.
- Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
- Și, venind ucenicii lui, au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus.
- Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulțimile au venit după El, pe jos, din cetăți.
- Și ieșind, a văzut mulțime mare și I S-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor.
- Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El și I-au zis: locul este pustiu și vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate, să-și cumpere mâncare.
- Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce.
- Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.
- Și El a zis: Aduceți-Mi-le aici.
- Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor.
- Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline.
- Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.
- Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.
- Iar dând drumul mulțimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Și, făcându-se seară, era singur acolo.
- Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
- Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
- Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă și de frică au strigat.
- Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!
- Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă.
- El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus.
- Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
- Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
- Și suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
- Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu.
- Și, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.
- Și, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii.
- Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau se vindecau.
| ▲ Începutul paginii. |