Biblia/Noul Testament/Ioan/Capitolul 6

←←Capitolul 5

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Noul Testament, Ioan, Capitolul 6)

Capitolul 7→→

1. După acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea Galileii, în părțile Tiberiadei.
2. Și a mers după El mulțime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.
3. Și S-a suit Iisus în munte și a șezut acolo cu ucenicii Săi.
4. Și era aproape Paștile, sărbătoarea iudeilor.
5. Deci ridicându-Și Iisus ochii și văzând că mulțime multă vine către El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceștia?
6. Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă.
7. Și Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puțin.
8. Și a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru:
9. Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atâția?
10. Și a zis Iisus: Faceți pe oameni să se așeze. Și era iarbă multă în acel loc. Deci au șezut bărbații în număr ca la cinci mii.
11. Și Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au voit.
12. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: adunați fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva.
13. Deci au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz.
14. Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume.
15. Cunoscând deci Iisus că au să vină și să-L ia cu sila, ca să-L facă rege, S-a dus iarăși în munte, El singur.
16. Și când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au coborât la mare.
17. Și intrând în corabie, mergeau spre Capernaum, dincolo de mare. Și s-a făcut întuneric și Iisus încă nu venise la ei,
18. Și suflând vânt mare, marea se întărâta.
19. După ce au vâslit deci ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, au văzut pe Iisus umblând pe apă și apropiindu-Se de corabie, ei s-au înfricoșat.
20. Iar El le-a zis: Eu sunt; nu vă temeți!
21. Deci voiau să-L ia în corabie, și îndată corabia a sosit la țărmul la care mergeau.
22. A doua zi, mulțimea, care sta de cealaltă parte a mării, a văzut că nu era acolo decât numai o corabie mai mică și că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui.
23. Și alte corăbii mai mici au venit din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulțumise.
24. Deci, când a văzut mulțimea că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat și ei în corăbiile cele mici și au venit în Capernaum, căutându-L pe Iisus.
25. Și găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: Învățătorule, când ai venit aici?
26. Iisus le-a răspuns și a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
27. Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică și pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.
28. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?
29. Iisus a răspuns și le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Acela pe Care El L-a trimis.
30. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi?
31. Părinții noștri au mâncat mană în pustie, precum este scris: "Pâine din cer le-a dat lor să mănânce".
32. Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată.
33. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer și care dă viață lumii.
34. Deci au zis către El: Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta.
35. Și Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.
36. Dar am spus vouă că M-ați și văzut și nu credeți.
37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară;
38. Pentru că M-am coborât din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine.
39. Și aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toți pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.
40. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
41. Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer.
42. Și ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, și nu știm noi pe tatăl Său și pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer?
43. Iisus a răspuns și le-a zis: Nu murmurați între voi.
44. Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45. Scris este în prooroci: "Și vor fi toți învățați de Dumnezeu". Deci oricine a auzit și a învățat de la Tatăl la Mine vine.
46. Nu doar că pe Tatăl l-a văzut cineva, decât numai Cel ce este la Dumnezeu; Acesta L-a văzut pe Tatăl.
47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viață veșnică.
48. Eu sunt pâinea vieții.
49. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit.
50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
53. Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare și sângele Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu viez pentru Tatăl, și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.
59. Acestea le-a zis pe când învăța în sinagoga din Capernaum.
60. Deci mulți din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?
61. Iar Iisus, știind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă smintește aceasta?
62. Dacă veți vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?
63. Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață.
64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus știa de la început cine sunt cei ce nu cred și cine este cel care Îl va vinde.
65. Și zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl.
66. Și de atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El.
67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreți și voi să vă duceți?
68. Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice.
69. Și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
70. Le-a răspuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și unul dintre voi este diavol!
71. Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, căci acesta, unul din cei doisprezece fiind, avea să-L vândă.

▲ Începutul paginii.