Biblia/Noul Testament/Ioan/Capitolul 11
Aspect
- Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei.
- Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav.
- Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav.
- Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.
- Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
- Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era.
- Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea.
- Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo?
- A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;
- Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
- A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
- Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.
- Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă.
- Deci atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit.
- Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.
- Deci a zis Toma, care se numește Geamănul, celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El.
- Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt.
- Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
- Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.
- Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă.
- Și a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
- Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.
- Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.
- Marta i-a zis: Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
- Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
- Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?
- Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.
- Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învățătorul este aici și te cheamă.
- Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă și a venit la El.
- Și Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta.
- Iar iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă și a ieșit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.
- Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
- Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine.
- Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi.
- Și a lăcrimat Iisus.
- Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea.
- Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă așa ca și acesta să nu moară?
- Deci suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea.
- Iisus a zis: Ridicați piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.
- Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
- Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.
- Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.
- Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!
- Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.
- Deci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.
- Iar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus cele ce făcuse Iisus.
- Deci arhiereii și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?
- Dacă-L lăsăm așa toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor lua țara și neamul.
- Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu știți nimic;
- Nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.
- Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam,
- Și nu numai pentru neam, ci și ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați.
- Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă.
- De aceea Iisus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi.
- Și era aproape Paștile iudeilor și mulți din țară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paști, ca să se curățească.
- Deci căutau pe Iisus și, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare?
- Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci, că dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.
▲ Începutul paginii. |