Biblia/Noul Testament/Iacob/Capitolul 1
- Iacov, robul lui Dumnezeu și al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminții, care sunt în împrăștiere, salutare.
- Mare bucurie să socotiți, frații mei, când cădeți în felurite ispite,
- Știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea;
- Iar răbdarea să-și aibă lucrul ei desăvârșit, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsiți fiind de nimic.
- Și de este cineva din voi lipsit de înțelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire și fără înfruntare; și i se va da.
- Să ceară însă cu credință, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoiește este asemenea valului mării, mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo.
- Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
- Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
- Iar fratele cel smerit să se laude întru înălțimea sa,
- Și cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
- Căci a răsărit soarele arzător și a uscat iarba și floarea ei a căzut și frumusețea feței ei a pierit; tot așa se va veșteji și bogatul în alergăturile sale.
- Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.
- Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele și El însuși nu ispitește pe nimeni.
- Ci fiecare este ispitit când este tras și momit de însăși pofta sa.
- Apoi pofta, zămislind, naște păcat, iar păcatul, odată săvârșit, aduce moarte.
- Nu vă înșelați, frații mei prea iubiți:
- Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.
- După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.
- Să știți, iubiții mei frați: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.
- Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
- Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea și prisosința răutății, primiți cu blândețe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre.
- Dar faceți-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înșivă.
- Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu și împlinitor, el seamănă cu omul care privește în oglindă fața firii sale;
- S-a privit pe sine și s-a dus și îndată a uitat ce fel era.
- Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârșită a libertății și a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa.
- Dacă cineva socotește că e cucernic, dar nu își ține limba în frâu, ci își amăgește inima, cucernicia acestuia este zadarnică.
- Cucernicia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.
| ▲ Începutul paginii. |