Sari la conținut

Biblia/Noul Testament/Galateni/Capitolul 3

←←Capitolul 2 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Noul Testament, Galateni, Capitolul 3)
Capitolul 4→→


  1. O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeți adevărului, - pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit?
  2. Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ați voi Duhul, sau din ascultarea credinței?
  3. Atât de fără de minte sunteți? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup?
  4. Ați pătimit atâtea în zadar? - dacă a fost în zadar, cu adevărat.
  5. Deci Cel care vă dă vouă Duhul și săvârșește minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinței?
  6. Precum și Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate.
  7. Să știți, deci, că cei ce sunt din credință, aceștia sunt fii ai lui Avraam.
  8. Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credință, dinainte a binevestit lui Avraam: "Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile".
  9. Deci cei ce sunt din credință se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
  10. Căci toți câți sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă".
  11. Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece "dreptul din credință va fi viu".
  12. Legea însă nu este din credință, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
  13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: "Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn".
  14. Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credință, făgăduința Duhului.
  15. Fraților, ca un om grăiesc; că și testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva.
  16. Făgăduințele au fost rostite lui Avraam și urmașului său. Nu zice: "și urmașilor", - ca de mai mulți, - ci ca de unul singur: "și Urmașului tău", Care este Hristos.
  17. Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desființează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desființeze făgăduința.
  18. Căci dacă moștenirea este din Lege, nu mai este din făgăduință, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moștenirea prin făgăduință.
  19. Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmașul, Căruia I s-a dat făgăduința, și a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
  20. Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
  21. Este deci Legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viață, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege.
  22. Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduința să se dea din credința în Iisus Hristos celor ce cred.
  23. Iar înainte de venirea credinței, noi eram păziți sub Lege, fiind închiși pentru credința care avea să se descopere.
  24. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credință.
  25. Iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză.
  26. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus.
  27. Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat.
  28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus.
  29. Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință.


▲ Începutul paginii.