Biblia/Noul Testament/Galateni/Capitolul 3
- O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeți adevărului, - pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit?
- Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ați voi Duhul, sau din ascultarea credinței?
- Atât de fără de minte sunteți? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup?
- Ați pătimit atâtea în zadar? - dacă a fost în zadar, cu adevărat.
- Deci Cel care vă dă vouă Duhul și săvârșește minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinței?
- Precum și Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate.
- Să știți, deci, că cei ce sunt din credință, aceștia sunt fii ai lui Avraam.
- Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credință, dinainte a binevestit lui Avraam: "Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile".
- Deci cei ce sunt din credință se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
- Căci toți câți sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă".
- Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece "dreptul din credință va fi viu".
- Legea însă nu este din credință, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
- Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: "Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn".
- Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credință, făgăduința Duhului.
- Fraților, ca un om grăiesc; că și testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva.
- Făgăduințele au fost rostite lui Avraam și urmașului său. Nu zice: "și urmașilor", - ca de mai mulți, - ci ca de unul singur: "și Urmașului tău", Care este Hristos.
- Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desființează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desființeze făgăduința.
- Căci dacă moștenirea este din Lege, nu mai este din făgăduință, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moștenirea prin făgăduință.
- Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmașul, Căruia I s-a dat făgăduința, și a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
- Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
- Este deci Legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viață, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege.
- Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduința să se dea din credința în Iisus Hristos celor ce cred.
- Iar înainte de venirea credinței, noi eram păziți sub Lege, fiind închiși pentru credința care avea să se descopere.
- Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credință.
- Iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză.
- Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus.
- Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat.
- Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus.
- Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință.
| ▲ Începutul paginii. |