Biblia/Noul Testament/Faptele Apostolilor/Capitolul 19

←←Capitolul 18

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Noul Testament, Faptele Apostolilor, Capitolul 19)

Capitolul 20→→

1. Și pe când Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părțile de sus, a venit în Efes. Și găsind câțiva ucenici,
2. A zis către ei: Primit-ați voi Duhul Sfânt când ați crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt.
3. Și el a zis: Deci în ce v-ați botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan.
4. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinței, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos.
5. Și auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus.
6. Și punându-și Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și vorbeau în limbi și prooroceau.
7. Și erau toți ca la doisprezece bărbați.
8. Și el, intrând în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, vorbind cu ei și căutând să-i încredințeze de împărăția lui Dumnezeu.
9. Dar fiindcă unii erau învârtoșați și nu credeau, bârfind calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel, plecând de la ei, a osebit pe ucenici, învățând în fiecare zi în școala unuia Tiranus.
10. Și acesta a ținut vreme de doi ani, încât toți, cei ce locuiau în Asia, și iudei și elini, au auzit cuvântul Domnului.
11. Și Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite.
12. Încât și peste cei ce erau bolnavi se puneau ștergare sau șorțuri purtate de Pavel, și bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieșeau din ei.
13. Și au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoțând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduiește Pavel!
14. Iar cei care făceau aceasta erau cei șapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
15. Și răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc și îl știu și pe Pavel, dar voi cine sunteți?
16. Și sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău și biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi și răniți din casa aceea.
17. Și acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor iudeilor și elinilor care locuiau în Efes, și frică a căzut peste toți aceștia și se slăvea numele Domnului Iisus.
18. Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească și să spună faptele lor.
19. Iar mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorie, aducând cărțile, le ardeau în fața tuturor. Și au socotit prețul lor și au găsit cincizeci de mii de arginți.
20. Astfel creștea cu putere cuvântul Domnului și se întărea.
21. Și după ce s-au săvârșit acestea, Pavel și-a pus în gând să treacă prin Macedonia și prin Ahaia și să se ducă la Ierusalim, zicând că: După ce voi fi acolo, trebuie să văd și Roma.
22. Și trimițând în Macedonia pe doi dintre cei care îl slujeau, pe Timotei și pe Erast, el a rămas o vreme în Asia.
23. Și în vremea aceea s-a făcut mare tulburare pentru calea Domnului.
24. Căci un argintar, cu numele Dimitrie, care făcea temple de argint Artemisei și da meșterilor săi foarte mare câștig,
25. I-a adunat pe aceștia și pe cei care lucrau unele ca acestea, și le-a zis: Bărbaților, știți că din această îndeletnicire este câștigul vostru.
26. Și voi vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, Pavel acesta, convingând, a întors multă mulțime, zicând că nu sunt dumnezei cei făcuți de mâini.
27. Din aceasta nu numai că meseria noastră e în primejdie să ajungă fără trecere, dar și templul marii zeițe Artemisa e în primejdie să nu mai aibă nici un preț, iar cu vremea, mărirea ei - căreia i se închină toată Asia și toată lumea - să fie doborâtă.
28. Și auzind ei și umplându-se de mânie, strigau zicând: Mare este Artemisa efesenilor!
29. Și s-a umplut toată cetatea de tulburare și au pornit într-un cuget la teatru, răpind împreună pe macedonenii Gaius și Aristarh, însoțitorii lui Pavel.
30. Iar Pavel, voind să intre în mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lăsat.
31. Încă și unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, trimițând la el, îl rugau să nu se ducă la teatru.
32. Deci unii strigau una, alții strigau alta, căci adunarea era învălmășită, iar cei mai mulți nu știau pentru ce s-au adunat acolo.
33. Iar unii din mulțime l-au smuls pe Alexandru, pe care l-au împins înainte iudeii. Iar el, făcând semn cu mâna, voia să se apere înaintea poporului.
34. Și cunoscând ei că este iudeu, toți într-un glas au strigat aproape două ceasuri: Mare este Artemisa efesenilor!
35. Iar secretarul, potolind mulțimea, a zis: Bărbați efeseni, cine este, între oameni, care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului Artemisei celei mari și a statuii ei, căzută din cer?
36. Deci, acestea fiind mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniștiți și să nu faceți nimic cu ușurință.
37. Căci ați adus pe bărbații aceștia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeița voastră.
38. Deci dacă Dimitrie și meșterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, au judecători și proconsuli care să judece, și să se cheme în judecată unii pe alții.
39. Iar dacă urmăriți altceva, se va hotărî în adunarea cea legiuită,
40. Căci noi suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru ziua de azi, fiindcă nu avem nici o pricină pentru care am putea da seama de tulburarea aceasta.
41. Zicând acestea, a slobozit adunarea.

▲ Începutul paginii.