Basm VI

 

Pânză de păianjen îi prindea carnea
Și era moartă ca un ochiu turburat.
Prin lacurile aerului aburea somnul
Lacrimi albe din crengi s-au scuturat.

Pentru moartea ei, fată de împărat,
În căderi atât de ușoare,
Din cercuri de cristal aerul aplecat
Năștea o funebră floare.