Basarabiei
Pământ sfințit prin crâncene războaie,
Tu ce-ai fost leagăn de ne-nvinși eroi,
Cât timp râbda-vei juguri de nevoi,
Cât timp — aleanul ce te încovoaie?...
Înălță fruntea ta îndurerată:
Venit-a vremea ta să cucerești
A legii tale mângâieri cerești
Și-a graiului tău miere nestimata.
Robită glie, mama noastră bună,
La glasul tău, ca-n vremea cea străbună
Vom alerga să-ți facem falnic scut;
Iar de-om peri, tu, maică, nu ne plânge:
Din zbuciumat și caldul nostru sânge
Eroi s-or naște—liberi ca-ntrecut!...