Balcic (Ion Pillat, 1940)/Floarea din fereastră

 

Pe geamul înserării văd o floare,
Tulpina ei e prinsă în pahar.
Stă legănată între cer și mare,
Păstrând minunii tainicul lor har.

Amurgul o atinge de departe:
Plăpândul chip adânc a tremurat.
De ce să-l plâng? S’a mântuit de moarte
Cu două veșnicii îngemănat.