Balcic (Ion Pillat, 1940)/Cimitir tătăresc

 

Printre râpi trandafirii în zori de zi,
De mărgean și de-argint vânăt în apus,
De jar alb la focul zilei, pe deal sus,
Pietre sure pe mormintele pustii.

Printre ele cenușii ca iarba rea,
Cu urechile pleoștite, măgăruși.
Peste ele sinilie marea ca
O velință cu chenar de pescăruși.

Din colibe de lut ars și dat cu var,
Țigăncușe cu basma și în șalvari
Vișinii, portocalii, de-un roșu mat
Joacă’n pântec pe un viers tărăgănat

Și aleargă și se bat pentr’o para.
Trec prin praf în harabale turci bătrâni,
Pe când seara s’a făcut de peruzea
Pentru somnul cimitirului păgân.

Măgăruși și țigăncușe nu mai sunt.
Cortul nopții urcă’n stepe până’n cer.
Un mânz negru rătăcește și stingher
Lung nechează la tătarii din pământ.