Balada crucii de mesteacăn

Jump to navigation Jump to search
Balada crucii de mesteacăn
de Artur Enășescu


<poem> Cruce albă de mesteacăn, Răsărită printre creste, Cine te cunoaște-n lume, Cruce fără de poveste?

Peste brațele-ți întinse Din poiana fără flori, Uneori s-apleacă-n noapte Cârdurile de corori.

Și-n tăcerea nesfârșită Sub arcadele de brad, Nu s-aude decât plânsul Cetinilor care cad.

Cruce albă de mesteacăn Biciuită de furtuni, Peste lemnu-ți gol, doar luna Pune albele-i cununi.

Ca de-o mână nevăzută Slovele-ți se șterg de ploaie; Tot mai mult te bate vremea, Vânturile te îndoaie…

Și ca mâine fulgii iernii Te vor prinde-n a lor salbă, Și vei dispărea din lume Cruce de mesteacăn albă.

Sfântul îngropat sub tine Cine-l va mai ști de-acum, Cruce albă, rătăcită Lângă margine de drum?

Brațele-ți de vânturi smulse Se vor pierde pe poteci, Numai brazda de țărână Nu-l va părăsi pe veci.

Oituz, iulie 1917

Domeniu public Această lucrare se află în domeniul public deoarece drepturile de autor au expirat. Se aplică în Statele Unite, Canada, Uniunea Europeană și în acele țări cu o limită a drepturilor de autor acoperind întreaga viață a autorului acesteia plus 70 de ani. Traducerile publicate ulterior pot fi supuse drepturilor de autor.