Bărbatul obrocit

 

— Fa nevastă, cam multe picioare sunt astă-seară în patul nostru. Număr și văz că sunt șase.

— Vino-ți în fire, bărbate, ia dă-te jos și numără.

— Ai dreptate, nevastă, dar nu știu de ce cînd mă sui în pat găsesc șase picioare în loc de patru.

— Bărbate, tu ești obrocit. Trebuie să-ți descînt.

Bărbatul priimi.

Descîntecul se făcu in următorul chip: puse în capul bărbatului o căldare mare, femeia cu două verge bate în căldare și, zgomotul ce face loviturile, scapă din băgarpa de seamă a bărbatului, cum învăța femeia pe ibovnic de a se scula din pat, a trece in cămara de alături, unde-i sunt hainele, și după ce se va îmbrăca să iasă prin ușa din fund, să dea prin cotitura de lingă casă și se va afla în uliță.

După ce isprăvi de descîntat, bărbatul se suie în pat, lîngă femeia sa.

— Bine ai zis tu, nevastă, că eram obrccit. Acum număr și nu găsesc decît patru picioare.

— Nu-ți spuneam eu, bărbate?