Armonie!…

Armonie!… de Anton Bacalbașa

Serbarea zilei de l Mai ne înfățișează. În mic, icoana unui moment din societatea viitoare.

Astăzi, la aceeași oră, și, poate. În aceeași clipă, muncitorii din lumea întreagă se adună ca să afirme frăția și solidaritatea clasei apăsate de pretutindeni.

Iată cum, cu toate piedicile, cu toată vrajba și cu toată ura semănată de stăpînitorii lumii, asupriții își strîng rîndurile și se declară frați.

E o manifestare de simpatie universală, e un semn vădit al conștiinței de clasă, care se arată luminos și lămurit în vălmășagul luptelor dintre oameni.

Așa va fi în viitor. Numai. În loc ca solidaritatea să se manifesteze într-o singură zi, ea se va vedea etern. În fiecare act al vieții sociale. Negreșit, din punctul acesta de vedere, lumea de atunci nu va mai semăna de loc cu lumea de azi.

În locul războiului nemilostiv. În locul vînzărilor, urilor și crimelor dintre om și om, se va înălța măreț tabloul dragostei obștești… Și-n loc ca frăția dintre unii să însenineze luptă împotriva altora, ea va avea un caracter mai larg, mai generos…

Pîn-atunci, cuvîntul „armonie” rămîne doar un vis, ce n-a fost niciodată împlinit.