Arborii-nfloriți răsună...

Arborii-nfloriți răsună...
de Heinrich Heine
Traducere de Ștefan Octavian Iosif

Publicată prima oară în Viața, 16 aprilie 1895


Arborii-nfloriți răsună,
Cîntă cuiburile-n slavă...
Cine-i oare capelmaistrul
În orchestra din dumbravă?

Pițigoiul care-ntr-una
Dă din cap cu-atîta fală?
Ori pedantul cuc ce-și strigă
Numele fără greșeală?

Este oare cocostîrcul,
Care, tacticos la pasuri,
Calcă-nfipt pe lungi picioare,
În acest concert de glasuri?

Nu ! În inimă-mi trăiește
Cela ce conduce corul...
Tainic simt cum bate tactul,
Și socot că e amorul.