Aquarele/Povestea regelui

 

POVESTEA REGELUI

In cîrciumă larma se’ntinde.
Sînt mesele pline de lume;
Iar fetele ’mpart tuturora
    Pahare și glume…

Un orb cu o țiteră’n spate
S’așează pe-un scaun de-o parte;—
Și berea se varsă’n șiroaie
    Din halbele sparte…

— „Să cânte!”… și orbul începe,
Și strunele tainice spun,
Istoria regelui sumbru,
    Uitat și nebun…

O fată frumoasă ascultă
Și’ntreabă: „De ce a murit?”…
Iar orbul sfîrșește povestea:
    „Ea nu ’l a iubit!”

 

 

München, 1894.