Aquarele/Iluzia din urmă

 

ILUZIA DIN URMĂ

Povestea spune că un tînăr
Pe-un drum grăbit mergea.
— „Heĭ încotro?” ’l’ntreabă vîntul.
— „Alerg spre draga mea!

„De cînd nu m’a văzut sînt veacurĭ!…
„Ea poate plînge-acum;—
„O! vîntule, așĭ vrea, în fugă,
„Să te întrec la drum!”

— „Ascultă, tinere, o clipă:
„Să’mĭ spuĭ, dacă se poate,
„De maĭ păstrezĭ cum-va iluziĭ,
„Sau le-aĭ perdut pe toate?”

— „Iluziĭ?… Sfintele nimicurĭ,
„S’au dus, s’au risipit;
„Doar una, prețuind cît toate,
„Maĭ am: că sînt ĭubit!”

— „Atuncĭ, din drumul tău te ’ntoarce,
„Și graba ta o curmă —
„Dacă voeștĭ să’țĭ maĭ rămînă
„Iluzia din urmă!”