Apus de toamnă

 

Bătrânul Soare orb trăiește încă?

La țărmurile-apusului sosit,
Bătrânul Soare obosit
A poposit
Pe-o stâncă.

Înspre apus
Un stol de corbi flămânzi s-a dus.
– Acolo unde cerul ostenit
S-a povârnit
Pe valurile verzi și moarte
Pe care stau străvechi corăbii sparte,
Istovite,
De vânturile nordului strivite,
Pe stânca lui ce mai așteaptă oare
Bătrânul Soare?

Căci iată, e târziu acum,
Și vântul suflă cerul ca pe-un fum,
– Și, uite, cel din urmă corb s-a dus
Pe ghețurile verzi de la apus,
– Spre miazănoapte cel din urmă corb

Tot mai trăiește bietul Soare orb?