Sari la conținut

Apreciere

36611ApreciereIon Pribeagu

George-i negustor de firmă
Și are o prăvălie “chic”
Cumpără și vinde mărfuri
Blănuri, stofe, mozaic,
Porțelanuri și covoare,
Chihlimbar și abanos
Și orice marfă prețuiește
După ochi, după miros.

Cum e-ndrăgostit de Lily
O fetiță foarte fină
Iară nunta-i hotărâtă
Numai peste-o săptămână
George a devenit vulcanic
Și e plin de nerăbdare
Fiindcă Lily e o păpușă
Blondă și fermecătoare.

Și gândindu-se la glasu-i
Ca un zvon divin de harfă
Își șoptește încins de doruri:
― Faină marfă, bună marfă!
Sâni frumoși și brațe durde
Pulpe dulci, picorul mic
Cum să nu te-apuce dracii
Lângă ea când stai un pic?

De aia poate astăzi, George
Când a prins-o-n odăiță
A pupat-o plin de pofte
Și pe ochi și pe guriță
Și strângându-i trupu-n brațe
Plin de voluptăți nebune
A alunecat cu mâna...
Unde nu se poate spune.

― Vai Georgică, – spuse Lily
Știu ce lungă orice clipă-i
Stăpânește-te, mă tulburi
Prea mă strângi și prea mă pipăi
Fii cuminte! Ai răbdare
Mai ales, și nu uita
Că peste o săptămână,
Toată, toată e a ta.

George își miroase palma
Și apoi discret îngână
― Asta-i marfă care poate
Să mai stea o săptămână?