Apolog (variantă la Domnul P. Prunco)

Jump to navigation Jump to search
Apolog
de Constantin Negruzzi
Apărut cu titlul Domnului P. Prunco, în Alăuta românească, 1837, 14 martie


Tot timpul care oamenii
   Pe lume îl petrec,
Preste roata Norocului
   A se sui se-ntrec;
Iar când acum se bucură
   Că s-au urcat pe ea,
Gândind să-și facă mendrele
   Precum nădejduia,
Rotunda roată răpede
   Pe schițe se-nvârti,
Și mândrul poticnindu-se,
   Cade cum nu gândi.
Iar omul ce de rație
   Se tot călăuzi,
Și-n toată vremea cumpăna
   În orișice păzi,
Nu-i pasă dacă vifore
   Pe lume s-au stârnit,
Vârtejele-ntâmplărilor
   Îl află liniștit.
El știe că furtunele
   Nu pot lung timp ținea,
Curând veni-va soarele
   Ce le va-mprăștia.
Cunoaște jucăriile
   Vicleanului Noroc,
De-a lui favoruri putrede
   Râzând, își bate joc.
Acest fel traiu-i limpede
   Se trece liniștit,
Și când moartea s-apropie
   Îl află pregătit.