Anton Pann (Pop-Reteganul)

Sari la navigare Sari la căutare
Anton Pann
de Ion Pop-Reteganul
Cartea săteanului român, anul 11, 18/30 ianuarie 1886, p. 4.


Motto:
S-a dus Panu finul Pepelei,
Cel isteț ca unu proverb.
Eminescu

Popor român! tu cel mai cu inima bună din toate neamurile de sub soare; tu, pre care lumea te-a poreclit: „Ține-minte”, nu-ți uita de barbații care, deși luminați cu celea mai frumoase științe, se scobora la tine și-ți grăiesc în limba ta și-ți scrie cartea înțelepciunei în graiul limbei tale, după a ta pricepere, ca să te lumineze.

Și aducîndu-ți aminte de astfeli de barbați, să nu uiți pre Anton Pann; Ioan Barac și Vasili Aron, din a căror ostenele, și azi ti mai nutrești sufletul cu învățaturi. Pe acești trei barbați o să-i fac pe rînd cunoscuți cetitorilor acestei foi, iar după ei pre alții, cum au fost Dimitrie Țichindeal, ș.a. Acum să cunoaștem pe Anton Pann.

El s-a născut la anul... 97 în comuna Slivden din Bulgaria. Tatăl s... ldarariu. Cînd fu de 15 ani fu dus de însoare dimpreună cu toată familia sa, în... sca. Acolo fu aplicat ca muzicant la armata... nească. La anul 1826 a fugit din Rusia trecut în Muntenia (România) și de aci la Brașov unde a intrat ca cîntăreți la biserica Sfîntului Niculae din Scheiu. Aci a făcut el cunoștință cu poetul Ioan Barac, care pînă într-acea vreme publicase două cărticele: Arghiru și Elena și Risipirea Ierusalimului. care sînt și pînă azi cetite de poporul nostru. Prin scrierile acestuia și prin petrecerea sa, el în timp de doi ani, cît a stat în Brașov, se deștepta în Anton Pann gustul literaturei. După doi ani trecu apoi la București și la anul 1830, adecă chiar cînd fu de 33 ani, și începe cariera literară cu publicarea Cîntecelor de stea. Pann și în București a trăit tot ca cîntăreți și cu lecțiuni de muzică. El a murit la 3 noembre 1854, și s-a îngropat în biserica Lucaciu din București. Pann, Barac și Vasile Aron sînt 3 poeți de mare însemnătate în literatura română, nu atîta prin înălțimea clasică a scriitorilor lor, care nu o au, ci tocmai prin coborîrea lor jos la popor. Pentru aceea scrierile lor au fost și sînt pînă azi adevărata literatură poporală scrisă. Scrierile lui Anton Pann sînt scrise într-un spirit umoristic-satiric poporal și au cu deosebire tendințe didactice morale. Toate lucrările sale seamănă ca ou cu anecdotele și proverbele noastre. Din ele se vede caracteristica românului, de a îmbrăca chiar și cele mai serioase și mai instructive lucruri în umor, căci el pune mai totdeauna în luptă neghiobia cu înțelepciunea de unde răsare vără voia umorului și satira. În acest spirit a scris Pann, și de aceea a devenit atît de poporal, căci poporal a scris. Scrierile lui sînt foarte numeroase, din care mai însemnate sînt: Povestea vorbei sau proverbe adunate din popor (1847) conține O sută de povești și istorioare mai tot rimate, scrisă cu mult spirit; O șezătoare la țară sau povestea lui Moș Albu, narațiune în versuri plină de învățătură și umor; Spitalul amorului, colecțiune de diverse cîntece; Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea. Afară de acestea a tradus din grecește pe Noul Erotocrit, poem epic romantic și a publicat diverse istorioare, parte în versuri, parte în proză, precum și cărți bisericești și de muzică bisericească . Acesta fu fericitul Anton Pann, a cărui nume va rămîne necesar din istoria literaturei romîne, ca unul care a cultivat literatura poporală cu bun succes.