Anotimpuri

 

Întâlnindu-se cu puterea din soare,
sevele se făceau când frunză, când floare.
Glasuri de zâne, s-auzeau, și mulți
zei de lumină și apă, trecând desculți.

Apoi, primăvara cu flamuri,
goruni și fagi și alte dârze neamuri,
iar mai în fund mestecenii subțiri,
visătoare, lunatece firi.

Câte zale, câte platoșe, câte hangere!
Nici noaptea-n pădure nu se făcea tăcere.
Numai toamna când venea se plecau toate
pletoasele oști și steaguri însângerate.