Amintiri (Rosetti)/Cuvânt înainte

Amintiri de Radu Rosetti Cuvânt înainte

Nu cred să fie altă țară în care toată viața publică și privată să se fi schimbat mai răpede și mai desăvîrșit decît la noi și mai ales în care orice urmă a unui trecut, relativ foarte apropiet, să se fi stîns atît de complect și de lăpede ca la noi.

Pănă și mare parte din obiectele în uz zilnic în întăia jumatate a veacului trecut: mobile, ustensilii casnice și de lux, haine au dispărut aproape de tot. Prea puține sînt lighenele și ibricele de alamă galbănă, afumătoarele de argint, sălile și arșălile, ciubucele cu tot tacîmul lor, narghilelele încă în ființă. Antereie mai există doară numai cîte poți numara pe degetele aceleiași mîni; știu de un singur caftan boieresc în ființă, iar ișlicuri, giubele, conteșe, benișuri, șalvari și mești nu cred să existe măcar un singur exemplar.

Și mai ștearsă, poate chiar dispărută, este amintirea obiceiurilor și a vieții, nu numai din întăia jumatate a veacului, dar chiar a acelei de acuma șăsăzeci de ani.

În copilăria și tinereța mea fostu-mi-a dat să fiu încunjurat de părinți, rude, oameni de casă, țarani și slugi cari trăise viața celor dintăi șăsăzeci de ani ai veacului și cari, de la bătrînii lor, auzise multe despre o viață și obiceiuri și mai îndepartate în negura timpurilor. Mulți din ei, în primul rînd tata și mama, erau niște povestitori neîntrecuți: cu dor îmi aduc aminte de lungile lor povestiri în lungile sări de iarnă, la țară.

Partea ce mi-a ramas în minte din multele lor povestiri spus-o-am și eu treptat copiilor și cunoștinților mele. Cu toții m-au îndemnat să pun aceste amărunte ale vieții noastre de altădată pe hîrtie, ea să nu dispară fără urmă, odată cu mine.

Cu deosebire stăruitoare și repetate în curs de ani fost-au în această privință insistențele fiicei mele; mai cu samă pentru a-i face plăcere luat-am în mînă condeiul pentru ca să le scriu. Ei deci îi dedic, cu dragoste, acest volum care, dacă mă va îngădui Dumnezeu, va fi urmat de altele.

Deocamdată am adunat aici amăruntele de cari mi-am adus aminte fiind privitoare la întîmplări și împrejurări anterioare nașterii celor dintăi impresiuni ale mele, cari încep a se desfășura în memoria mea, în șir destul de complect, de la 1857 înainte.

Pe lîngă aceste amintiri și impresiuni personale, este bineînțăles ca volumele următoare vor mai cuprinde fapte și amărunte povestite după 1857, de bătrîni, uitate în volumul de față și pe cari le-am auzit spuse de povestitori în legătură cu alte fapte petrecute în a șăsa și mai ales în a șaptea decadă a acelui veac.

AUTORUL